,,Viața e un dar iar bătrânețea e un privilegiu”

Îmbătrânirea e un fenomen biologic, inevitabil, universal, specific lumii vii, consecinţă firească a vieţii. Procesul de îmbătrânire începe de la naştere, factorul eraditar fiind important dar nu determinant şi spun asta fiindcă de câţiva ani studiez viaţa oamenilor care au trăit cel mai mult pe acest glob pământesc atât a celor care vieţile le pot fi documentate prin studii științifice dar cât şi a supercentenarilor care au atins vârste matusalemice dar a căror vârste nu au putut fi dovedite prin acte oficiale.  

La naştere, masa celulară a omului este de aproximativ 100 miliarde celule (15 miliarde celule nervoase). După 20-25 de ani, numărul total de celule începe să se diminueze, iar la 70 de ani pierdem peste 30% din masa celulară. Moartea celulară este un fenomen lent, programat, variabil de la organ la organ şi de la organism la organism. În timpul vieţii, celulele se reînnoiesc continuu cu viteze diferite, de exemplu globulele roşii la 125 de zile, celulele ficatului, tiroidei au numai 5-6 cicluri de reînnoire dar ironia sorţii este legată de celulele nervoase care nu se mai refac niciodată.

Aşa am ajuns şi la ideea de a lansa Simpozionul ,,Viața e un dar și bătrânețea un privilegiu” în comunele din judeţul Mureş (după terminarea pandemiei) fiindcă am identificat o serie de concluzii care sunt convins că vor pune pe gânduri opinia publică interesată de secretele longevităţii şi obiceiurile care ne pot prelungi viaţa. 

Am studiat cei mai longevivi oameni începând de la Enoh strămoşul lui Noe care conform Bibliei, a trăit pe Pământ 365 de ani la românul Maftei Pop din Osoi – Valea Loznei despre care a scris academicianul endocrinologist Constantin Ion Parhon în cartea “Biologia vârstelor” şi care se spune că ar fi trăit 148 de ani.

Am comparat vieţile a sute de centenari şi vreo zece am cunoscut personal pe care am avut ocazia să îi intervievez şi să le cer reţeta personală care i-a făcut să trăiască atât de mult. Ce nu ştiu majoritatea este că cel puţin jumătate dintre cei care ajung să împlinească 100 de ani au o rudă de gradul I (părinte, frate, bunic) care a avut aceeaşi soartă în ce priveşte longevitatea, dar din păcate în România sunt foarte puţini oameni care şi-au studiat arborele genealogic. 

Aprofundând cercetările în acest domeniu am descoperit teoria lui Harman care explică îmbătrânirea prin dezechilibrul între radicalii liberi şi antioxidanţi şi o matematică divină universală care crează conexiuni inexplicabile între centenarii planetei fie că vorbim de un  străbunic născut în China la Hong Kong care spunea că artele marţiale Tai Chi l-au ajutat să ajungă la vârsta de 100 de ani şi o mătuşă născută în România la Şerbeni pe Valea Beicii care a depăşit pragul vârsta de 104 ani fiindcă s-a hrănit toată viaţa cu zarzavaturi, ciorbe şi lactate preparate în gospodărie sa fără să cumpere niciodată alimente din supermarketuri.

Am descoperit conexiuni şi între Jeanne Louise Calment din Franţa care este considerată persoana cea mai longevivă din lume, care a trăit 122 de ani și care a fumat până la vârsta de 116 ani şi Demian Ioan a Moișii din România de pe Valea Pietrişului de la Deda care a trăit 105 ani pe Valea Mureşului şi care a băut toată viaţa apă de la pârâul Donca şi lista ar putea continua…

Oamenii de ştiinţă din întrega lume încearcă să găsească antidotul pentru a opri procesul de îmbătrânire de sute de ani, optimiştii spun că nu va mai dura mult până când cercetătorii vor crea o pastilă anti-îmbătrânire. Până în prezent s-au publicat o sumedenie de teorii despre cum poţi să trăieşti 100 de ani, sfaturi care sunt respectate cu sfinţenie de milioane de oameni. Pe de altă parte, un grup de specialişti din Anglia au publicat un studiu al evoluţiei corpului uman până în anul 102.006, din care reiese faptul că până în anul 3000 omul va avea o înălţime medie de 2 metri şi va trăi peste 120 de ani. În urmă cu zece ani, un om de ştiinţă englez explica că în viitor, bărbaţii şi femeile vor suferi mutaţii îngrozitoare. Însă până vom avea omul perfect, care se pare că va trăi pe pământ abia peste 100.000 de ani, am selectat pentru cititorii noştri o teorie incredibil de simplă despre cum poţi să trăieşti un secol, dar care pare cea mai plauzibilă. Pe mine m-a convins teoria care spune că dieta săracă în calorii încetineşte îmbătrânirea.

Dovezile pentru acest fenomen surprinzător au fost descoperite încă din anii 30 ai secolului trecut, când specialiştii au observat că şobolanii subnutriţi trăiau cu până la 40% mai mult decât cei hrăniţi foarte bine, scria ziarul “Times” în urmă cu câţiva ani. Aceste rezultate au fost testate ulterior în laborator pe muştele de oţet, pe viermi şi pe maimuţe.

Cercetările preliminare în ceea ce-i priveşte pe oameni indică faptul că unii factori ce duc la îmbătrânire, precum nivelul glucozei în sânge, tensiunea arterială şi colesterolul, revin la limitele normale odată cu trecerea la o dietă săracă în calorii. Cercetătorii fac progrese în procesul de înţelegere, la nivel molecular, de ce dieta săracă în calorii încetineşte procesul de îmbătrânire. Aceştia au constatat că resveratrolul (o substanţă care se găseşte în vinul roşu), creşte durata de viaţă a muştelor de oţet. Resveratrolul amplifică acţiunea unei molecule, numite Sirt1, prezentă în toate formele de viaţă şi produsă ca răspuns la stres. “Este asemenea unui serviciu de urgenţă pentru celule, numai că resveratrolul este ca o alarmă falsă” explică specialistul Sinclair. De ce această dietă săracă în calorii încetineşte îmbătrânirea? Înfometarea supune organismul la un stres constant, forţându-l să reziste la un tip de stres mai mare decât cel care produce îmbătrânirea celulelor. E un fel de vaccinare proprie împotriva trecerii timpului.

 Nu va mai dura mult până când oamenii de ştiinţă vor crea o pastilă anti-îmbătrânire. Totul este ca aceştia să poată crea o formă de resveratrol care să fie uşor absorbită de corp şi care să nu aibă efecte secundare. Această ipoteză mi se pare printre cele mai plauzibile şi în cazul oamenilor care au trăit 100 de ani şi peste, pe care i-am cunoscut personal ori cărora le-am studiat vieţile pentru că toţi care au parcurs un secol de viaţă au avut vieţi complicate ori au fost martori ai Revoluţiei de la 1848, participanţi, prizonieri sau victime colaterale în Cele Două Războaie Mondiale, care au adus cu ele foamete şi lipsă de alimente. Argumente clare care pot demonstra şi în cazul centenarilor din Reghin şi împrejurimi că au avut parte involuntar de diete sărace în calorii şi o mulţime de neajunsuri dar care paradoxal le-a prelungit firul vieţii. Am discutat cu mai mulţi centenari depre alimentele sau lichidele care le-au servit cu predilecţie pe tot parcursul vieţii plus am citit mai multe interviuri cu români care au depăşit pragul vârstei de 100 de ani şi răspunsurile se rezumau la un număr restrâns de plante, fructe şi legume, lichide de provenienţă vegetală şi animală şi o serie de alimente: mere coapte, afine, varză, ceapă, fasole fără ulei, mămăligă, cartofi prăjiţi sau câte un pahar de vin şi o cafea tare în meniul zilnic dar fără excese. 

În anul 2019 se vehicula pe mai multe canale de presă că el mai bătrân om al planetei are 123 de ani şi se numeşte Swami Sivananda. Povestea acestuia a făcut înconjurul lumii după ce acesta a uimit personalul aeroportului din Abu Dhabi, când a prezentat un paşaport în care scria că s-a născut în 1896.

Lucrătorilor de la Aeroportul din Abu Dhabi, capitala Emiratelor Arabe Unite, nu le-a venit să creadă când au văzut paşaportul indianului Swami Sivananda. Un articol de presă titra de exemplu că “Bătrânul se ţine bine, nu îţi vine să crezi că are 123 de ani. Dacă actele lui sunt corecte, Sivananda este cel mai bătrân om care a trăit vreodată pe planetă. Până acum, cea mai bătrână persoană care a trăit vreodată pe Pământ era considerată Jeanne Louise Calment, din Franţa, care a murit la vârsta de 122 de ani şi 164 de zile.

În acelaşi articol se arăta că în luna octombrie Swami Sivananda a intreprins o călătorie cu avionul de la Calcutta la Londra, cu escală la Abu Dhabi, unde a şocat pe toată lumea cu forma sa fizică extrem de bună pentru vârsta sa.

“Indianul este încă viguros, merge de nu-l prinzi. Autorităţile de la serviciul de paşapoarte din India au confirmat vârsta lui incredibilă pe baza unei înregistrări a datei sale de naştere la un templu. Potrivit acestor acte, Swami s-a născut la 8 august 1896, în Behala, India. El şi-a pierdut ambii părinţi înainte de a împlini vârsta de 6 ani şi a fost dat de rude unui înţelept care a colindat toată ţara împreună cu el înainte de a se stabili în Varanasi, oraş considerat unul dintre locurile sacre ale Indiei antice.”

Întrebat de jurnalişti cum de arată aşa bine şi cum de poate încă să facă exerciţii fizice extrem de dificile, supercentenarul, Swami Sivananda şi-a dezvăluit secretele. “Duc o viaţă simplă şi disciplinată. Fac meditaţii zilnic şi nu mănânc decât fierturi, fără ulei şi mirodenii, orez şi linte, cu puţini ardei iuţi. Evit să beau lapte sau să consum fructe, fiindcă mă gândesc că sunt alimente de fiţe. În copilărie, m-am culcat în multe zile cu stomacul gol. Înainte oamenii se mulţumeau cu puţin. Acum sunt mereu nefericiţi şi din această cauză şi-au pierdut sănătatea”. 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *