Veșnică pomenire, părinte cald și zâmbitor! – Sufletul Părintelui Arhimandrit Ghelasie Țepeș a ajuns în fața lui Dumnezeu !

Pe 25 decembrie 2020 s-au împlinit 40 de zile de când Părintele Arhimandrit Ghelasie Ţepeş a plecat din această lume şi este ziua în care credința ortodoxă spune că sufletul ajunge în fața lui Dumnezeu pentru judecata particulară. Însă până în acel moment, sufletul are parte și de mai multe experiențe. Marii duhovnici au predicat sau au vorbit adesea despre ce anume se întâmplă cu sufletul omului după ce moare. Astfel, credința spune că trupul se întoarce în pământul din ”care este făcut”. Prin urmare, el trece prin două judecăți, și anume, cea particulară, la 40 de zile după moarte, și cea universală, la sfârșitul lumii.

Părintele Ilie Cleopa, duhovicul de la mănăstria Sihăstria, a descris “Drumul Sufletului dupa Moarte” şi ce se întâmplă cu el în primele 40 de zile de la moartea omului. Potrivit acestuia, până să ajungă în fața lui Dumnezeu, pentru a fi judecat particular, sufletul are parte de o serie de experiențe:

În ziua întâi, când moare omul, sufletul lui stă acolo unde a ieşit din trup, şi dacă trupul este acolo, îl ţine îngerul de la botez lângă trup timp de 24 de ceasuri. Să zicem că trupul e pe o laiţă sau în sicriu, sau pe catafalc, sau pe o masă. Îngerul nostru de la botez, care este ajutătorul nostru până la moarte, ne păzeşte şi stă o zi şi o noapte lângă trup”.

În a de-a doua zi, sufletul are parte de o retrospectivă a a tuturor locurilor prin care a umblat omul acela.

În această zi, îngerul păzitor duce sufletul pe unde a umblat toată viaţa, chiar dacă ar fi înconjurat el globul pământesc de o mie de ori. Sufletul merge ca gândul şi ca fulgerul”, scria preotul.

A treia zi după moarte este despre vămile văzduhului. Aici sufletul începe să urce către cer trecând prin 24 de vămi.

În ziua aceasta i se dau sufletului încă şase îngeri, care cu cel de la Botez sunt şapte, şi îşi începe călătoria spre cer, că are de trecut vămile văzduhului. La ele suntem cercetaţi de cele mai mari căpetenii ale iadului pentru toate faptele, toate cuvintele şi toate gândurile. Deci, în ziua a treia, după ce a trecut vămile, însoţit de cei şapte îngeri, sufletul ajunge la Prea Sfântul Dumnezeu, la Scaunul Prea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi”, mai explica părintele Ilie Cleopa.

Apoi, urmează şase zile pe care sufletul le petrece în rai, văzându-i frumusețea. Dar în ziua a noua, sufletul vine din nou în faţa lui Dumnezeu, iar acesta este trimis în iad pentru 30 de zile.

Şi merge prin iad cu iuţeala fulgerului şi nu mai pridideşte să vadă atâtea munci şi atâtea chinuri cu care se muncesc sute de popoare care n-au cunoscut pe Dumnezeu şi mii şi milioane de creştini care, deşi L-au cunoscut, L-au supărat şi n-au făcut voia Lui. Şi când trece prin iad, i se dau sufletului un fel de îngeri, care sunt un fel de gardă a lui Dumnezeu, numiţi zapcii. Şi îngerul de la botez merge cu el neîncetat”, a descris părintele călătoria sufletului în iad.

Apoi, în cea de-a 40-a zi de la moarte, sufletul este adus de îngeri iar în faţa lui Dumnezeu pentru această judecată particulară, constând în judecarea faptelor personale. „Şi atunci se face judecata particulară a sufletului, adică judecata prin care rânduieşte Dumnezeu unde va sta sufletul până la judecata universală, sau la bine, sau la rău”, explica arhimandritul Ilie Cleopa.

Am să închei acest editorial cu cuvintele ziditoare ale Înaltpresfinţitului Irineu Arhiepiscop al Alba Iuliei rostite în panegiricul de la înmormântarea Cuviosului Părinte Arhimandrit Ghelasie Ţepeş, stareţul Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Sighişoara, din 17 noiembrie, 2020: Astăzi, pe mulţi din municipiul Sighişoara şi din toată ţara vă copleşeşte durerea despărţirii de marele Părinte duhovnic Ghelasie. Toţi care l-aţi cunoscut şi l-aţi iubit să-l pomeniţi în rugăciuni, să aşezaţi flori şi lumânări pe mormântul său, să puneţi în practică poveţele sale folositoare şi să-i urmaţi exemplul luminos de virtute şi de vieţuire evanghelică. Te iubim mult, Părinte Ghelasie. Nu te vom uita, Părinte Ghelasie. Îţi mulţumim, Părinte Ghelasie, că ai existat printre noi, aici, în valea plângerii, unde toate sunt supuse devenirii şi morţii. „Jalea noastră nesfârşită / Nu ne-o poate mângâia, / Decât gândul că, odată, / În cer, ne vom revedea”. Fericită să-ţi fie adormirea, veşnică să-ţi fie odihna, iar memoria binecuvântată, din neam în neam! Amin.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *