VÂNĂTORUL ALEXĂ FAUR UN CAZ DE LONGEVITATE EXTREMĂ PIERDUT ÎN NEGURA TIMPURILOR !

După ce am trudit ani de zile la studiul „Pe urmele celor mai longevivi oameni care au trăit în Transilvania” am învăţat să cred că timpul hotărât de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este perfect ! Am descoperit de-a lungul anilor multe cazuri de longevitate umană extremă în Transilvania dar care în lipsa unor studii de specialitate s-au pierdut încet, încet în negura timpurilor. 

Un astfel de caz care mi-a atras atenţia, în mod special a fost cel al vânătorului Alexă Faur, probabil un urmaş de fierar după originea numelui de familie. Conform publicaţiei „Foaia Poporului” de la Sibiu care se tipărea în fiecare „Duminecă” am aflat că în 30 noiembrie 1899 a trecut la cele veşnice cel mai bâtrân vânător din Micuş (Miceşti, sat din comuna Tureni din judeţul Cluj).

În paginile ziarului se aminteşte că moşneagul, de 102 ani, cu numele Alexă Faur, până a împlinit 100 de ani umbla într-una la vânat. „Era venator renumit. Toate simţurile, auzul, văzul, vorbitul etc. ’i-au fost până în ziua morţei întregi ca şi la un tinăr”.

M-am întrebat de atâtea ori în sinea mea : câte poveşti vânătoreşti nescrise a dus cu el în momrmânt moşneagul născut prin 1797 în Micuş ? Câte aventuri a trăit în pădurile comunei a cărei faună era formată din mistreți, căpriori, vulpi, iepuri, fazani, potârnichi, rațe sălbatice şi viezuri probabil că nu vom afla niciodată. Din păcate tăierile de păduri din anii 1950-60, și de după 1989 au distrus în mare parte pădurile care existau acolo, fondul forestier fiind afectat serios…

Azi ştim doar că Micuş este un sat atestat documentar din anul 1297 într-un act de hotărnicie a Mănășturului, având ca vecinătate „Codrul Mare” („Bykfev”, „Făgetul”). La acea dată se numea „Pass Mikis”, în 1367 „Mykus”, în 1461 „Villa Mikes”, în 1523 „Mikews”, în 1733 „Mikus”, iar în anul 1854 „Mikes” sau „Micuș”.

În legătură cu acest sat, legenda spune că aici ar fi existat o cetate a Banului Mikud, unde locuitorii se adăposteau în timpul năvălirilor tătare. Mai mult ca sigur că strămoşul vânătorului Faur din Micuş a fost un fierar important al cetăţii.

Satele învecinate Micești și Sălişte au avut, multă vreme, un singur stăpân. În secolele XV-XVI, aceste sate, ca și altele, și-au schimbat des stăpânii. În anul 1600 Mihai Viteazul face cadou cele două sate lui Napraghi Demeter, pentru serviciul făcut.

Documente de arhivă arată că, la jumătatea secolului al XV-lea, satul Micești era una dintre cele mai mari așezări românești din zonă, oamenii ocupându-se cu agricultura și cu creșterea animalelor.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095), localitatea apare sub numele de „Mikes. În partea de sud a satului pe hartă este marcat amplasamentul unui conac (“Schloß”).

Mă obsedează şi azi câteva întrebări : unde se află mormântul vânătorului Alexă Faur ?  cine l-a învăţat să vâneze ? cine sunt urmaşii din neamul vânătorului centagenar din Miceşti ? 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *