Să onorăm personalitatea unui senator de Reghin, care de-a lungul vieții, a donat milioane de taleri, ruble și florini, pentru cauze nobile!

Vasile Stroescu este cunoscut în general celor pasionați de istoria României, pentru că a fost un a fost un cărturar de frunte și una dintre personalitățile care a contribuit la actul Unirii din 1918. E cunoscut faptul că boierul basarabean a susținut realizarea idealului național că a fost un apărător al drepturilor românilor și un om politic incoruptibil.

A fost  un membru de onoare al Academiei Române, care a promovat cultura națională la cel mai înalt nivel și-a donat banii pentru zidiri de spitale, ctitoriri de biserici, înființarea de biblioteci și nu în ultimul rând a fost un om foarte generos cu oamenii săraci care prin spiritul său filantropic a reușit să le îmbunătățească viața la mii de români cărora prin activitățile sale le-a oferit nenumărate șanse să își depășească condiția umană.


VASILE STROIESCU COMEMORARE
Vasile Stroescu în două ipostaze ale vieții cu două înfățișări diferite dar cu același suflet de mare filantrop

 

O latură mai puțin cunoscută a basarabeanului este legată de anul 1923 când a devenit senator de Reghin, în Parlamentul României Mari și foarte puțini cititori cunosc modul în care a putut să îl învingă în campania electorală, pe cel mai renumit avocat al Reghinului din epocă, Dr. Ioan Harșia, cu un scor zdrobitor.

Pe 13 februarie, s-au împlinit 93 de ani de la moartea unui mecena, Vasile Stroescu, ocazie potrivită așadar, ca să ne aducem aminte de un senator al Reghinului, prea puțin mediatizat, dar care, de peste Prut a trimis sume importante provinciilor românești aflate în dificultate. Din dragoste pentru popor și limba română, a înălțat școli, a edificat spitale, înființat biblioteci, a sprijinit apariția mai multor publicații și a oferit pământ pentru lucru țăranilor.

 


Vasile Stroiescu (n. 11 noiembrie 1845, Trinca, județul Hotin, d. 13 aprilie 1926, București)


S-a născut în familia comisului Vasile Stroescu, descendent al jitnicerului Ioan Stroescu, menționat documentar încă la 2 iulie 1882. A făcut studii la Liceul Regional din Chișinău, la liceul din Kamenes-Podolski, apoi la Liceul Richelieu din Odessa. A studiat dreptul la Universitățile din Moscova, Sankt Petersburg și Berlin. Apoi a călătorit prin Europa și Africa. Licențiat în drept, este numit, judecător la Tribunalul din Hotin. Aici face cunoștință cu scriitorul Alexandru Hâjdeu, iar mai târziu, în România, cu poetul Octavian Goga, care și el ajunge deputat de Reghin, în 1925, în Parlamentul României.

 

A fost specialist în drept, dar îl preocupa și istoria, literatura, științele agricole. A moştenit de la părinţi mai multe moşii, cu suprafaţa totală de 9.000 hectare. Le-a administrat atât de bine, încât, spre sfârşitul vieţii sale, ajunsese să deţină 25.000 hectare, cărora li se adăugau mari cirezi de vite, herghelii de cai, turme de oi şi numeroase conace. Despre calităţile sale de bun administrator vorbeşte şi faptul că verifica personal calitatea aratului şi găsea locurile unde brazda acoperea pâmântul nearat. Şi atunci vai de cei care nu şi-au făcut bine munca. Îi ştia şi la bătrâneţe pe toţi ţăranii săi pe nume, iar în tinereţe – toate miile de capete ale turmelor sale.

A fost singurul om politic din istoria Parlamentului din România care a ajuns să își pună averile  în serviciul țării, în folosul țărănimii „pe care a iubit-o, a îndrumat-o și a jutat-o” (Eugen Holban). Pământurile le-a dat în arendă țăranilor, și a făcut donație cooperativelor agricole și forestiere. Grandioasa sumă de bani, obținută din vânzarea imobilelor, a fost transferată fondurilor caritabile, pentru construcția de școli, biserici și spitale, în toate provinciile românești – dar mai ales în Ardeal, unde școlile confesionale românești erau amenințate de maghiarizare – pentru sprijinirea instituțiilor culturale, pentru tipărirea cărților, pentru asigurarea cu burse a tineretului studios. Ctitor al bisericilor din Șofrîncani, Zăicani, Trinca, Pociumbăuți, fondator al spitalelor din Trinca și Brătușeni, donator în sprijinul bisericilor, spitalelor și școlilor din Trinca, Stolniceni, Brînzeni ș.a. Drept recompensă pentru actele de binefacere și contribuția la trezirea conștiinței naționale, este ales ca membru onorific al Academiei Române, pe 24 mai 1910. Vasile Stroescu a oferit și un important ajutor lui Aurel Vlaicu, în valoare de 1.000 de coroane, cu care acesta, folosind banii deja strânși și din alte donații, a făcut un aparat nou de zbor pe care l-a folosit, la 15 august 1911, într-o demonstrație la Blaj. 

De asemenea, a devenit și președinte de onoare al Partidului Național Moldovenesc, în anul 1917, primul președinte al Parlamentului României Mari, în anul 1919, și nu în ultimul rând a devenit senator de Reghin în 1923, poziție din care a sprijinit județul Mureș și Ardealul, în cel mai înalt for legislativ al țării.


Cum a ajuns senator de Reghin, un basarabean din Hotin?


56987039c7fdf9a51062651c2b88199c - Copy

 

Cine i-a sugerat celebrului filantrop, care conducea Partidul Național Român din Basarabia, să accepte candidatura la funcția de senator de Reghin, într-un oraș cu populație majoritar săsească, și maghiară  nu se știe cu exactitate, deși se zvonea, că dr. Eugen Nicoară a fost cel care i-a aruncat această provocare. Însă un lucru este clar, că Vasile Stroiescu era o portavoce a generației sale, care, atunci când a fost chemat să ia parte la formarea Partidului Național Moldovenesc, aflat peste hotare, a avut o replică ce a rămas consemnată în istorie: ,,Eu, îs cu totul la dispoziția țării mele, cu mintea, câtă mi-a dat Dumnezeu, cu toată inima mea, și cu toată averea mea”.  Deci prezența acestui bun patriot în orice comunitate românească, aducea după sine și un succes garantat.     

 

 

Doctorul Eugen Nicoară, președintele ASTREI Reghin, l-a sprijinit în campania electorală, pentru că îi cunoștea activitatea din presa vremii, și îl aprecia, pentru că era un susținător al învțământului școlar și om politic atipic, cu calități de filantrop cum rar întâlnești, care toată viața a promovat tot ce a fost mai frumos și mai sfânt în cultura neamului românesc și al cărui aport pentru evoluția societății a fost imens. 

Vasile Stroescu a fost un fenomen al epocii, despre care scriau toate ziarele vremii, începând de la ,,Răvașul” și până la revista ,,Sămănătorul”. Aproape zilnic apăreau știri despre faptele de generozitate ale marelui creștin basarabean, care împărțea bani în stânga  și în dreapta, pentru cauze nobile, și care era atât de popular încât faima acestuia a ajuns și la urechile regelui Ferdinand I. A fost un fel de Gigi Becali al zilelor noastre, care a donat de-a lungul vieții sume astronomice de bani în scopuri caritabile. 

Despre romanii ardeleni a aflat multe din cărțile lui Ioan Slavici, pe care le îndrăgea. Incitat de Slavici si de bunul său prieten Partenie Cosma, vizitează Ardealul oraș cu oraș, sat cu sat. I se pare că Transilvania adăpostește “cea mai viguroasa parte a poporului roman”. Din “Tribuna” află că orfelinatul din Blaj avea mari greutăți. Un mandat poștal soseste pe adresa orfelinatului. Și copiii de acolo au putut respira ușurați. Alți bani sosesc pentru școlile sătești din dioceza Blaj. “Am fost bucuros să vin într-ajutor satelor românești, dand obolul meu. In scrisoarea mea am rugat să ma înștiințeze despre alte societati culturale din Transilvania și Ungaria”.

Pentru românii uniți, ajutoarele sunt concentrate într-un singur fond. Iar Stroescu cere și romanilor ortodocsi sa procedeze la fel, “ca să fie un înțeles și o rânduială”. Dupa aceea, îi scrie episcopului I. Mețianu: “M-am decis să dau ajutor românilor ortodocși, la Fondul lor cultural din Sibiu. Într-un acest scop donez: a) capitalul meu depus la Banca Imperială din Berlin… în sumă de 165.000 marci germane… b) 104 obligațiuni de câte 500 fr… care fac 52.000 franci”.

Vasile Stroescu era de profesie specialist în Drept, și îl preocupa foarte mult și istoria, literatura și științele agricole. A candidat la Reghin, împotriva unui alt dr. în Drept, Ioan Harșia *(1872-1953), avocat renumit în județ, fost primar de Târgu-Mureș (1920-1922), absolvent al Facutății de Drept și Științe Politice a Universității ,, Franz Iosif ”, în perioada 1891-1895, și care își deschisese cabinet de avocatură în Reghin, încă din 1900.

În 1923, Ioan Harșia  reprezenta Partidul Poporului, condus de generalul Alexandru Averescu și Octavian Goga. Ironia sorții este că, deși avocatul Ioan Harșia era vecin, cu doctorul Eugen Nicoară și locuiau pe aceași stradă,  acesta a preferat să îl susțină pe economul cu banul agonisit, și milostiv cu cei sărmani.

La Reghin, și în comunele cuprinse în colegiul electoral, Vasile Stroescu a avut un staff de campanie foarte puternic, format din patru oameni extrem de importanți în ,, Ținutul Reghinului ” cu o influență foarte mare asupra electoratului cu drept de vot: Dr. Eugen Nicoară, directorul spitalului din oraș, dr. Eugen Truția, notarul Reghinului, Victor Mera, cel mai celebru farmacist român din oraș, și Ariton Popa, preot-protopop greco-catolic de Reghin. Astfel că, victoria a revenit basarabeanului, cu 2420 de voturi, față de dr. Ioan Harșia, care cu toate că a fost sprijinit și de comunitățile săsești și maghiare a obținut 1293 de voturi.  


VNATL
Dr. Eugen Nicoară a fost șeful de campanie electorală a filantropului Vasile Stroescu la alegrile parlamentare din 1923

Din presa timpului, am aflat că în 14 comune din cele 22 cuprinse în colegiul electoral, Vasile Stroescu l-a învins la numărul de voturi, pe avocatul Harșia. De exemplu, la Râpa de Sus, locul de naștere al tatălui și bunicului lui Eugen Nicoară, doctorul reghinean a reușit să îi facă o propagandă frumoasă candidatului Partidului Național Român, care a obținut 227 de voturi, în timp ce Harșia a obținut doar 33, iar la Ibănești, locul de baștină al mamei și al copilăriei sale, dr. Eugen Nicoară l-a ajutat pe candidatul basarabean să obțină 99 de voturi, în timp ce avocatul reghinean a strâns cu staff-ul său de campanie, doar 14 voturi. Plus că, în toate celălalte comune, dr. Eugen Nicoară a însoțit candidatul din Basarabia în campania electrorală, și i-a făcut lobby, boierului Stroescu care avea o modestie ieșită din comun și un crez extrem de simplu, dar foarte elocvent “Eu țin la folosul națiunii, nu la fala mea! “.  

Fiindcă a intrat în Parlament ca senator de Reghin, Vasile Stroescu nu a uitat niciodată, ajutorul pe care l-a primit de la tânărul medic, Eugen Nicoară, căruia i-a purtat în suflet o amintire frumoasă, și un respect deosebit, până la sfârșitul vieții.

 


În anul 1926, Vasile Stroescu, cu puțin timp înaintea morții sale, a donat conacul din satul Brînzeni, raionul Edineț – Republica Moldova, (construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, și realizat în stilul clasicist rusesc), pentru o școală agricolă, și alte două școli-accesorii, de lemnărie și fierărie, plus o fermă pentru învățământul fiilor de țărani, din zonă. La 13 aprilie 1926, la vârsta de 80 de ani, senatorul de Reghin, împăcat cu tot ce a trăit în această viață, a închis ochii pentru eternitate pe un pat al Spitalului “Regina Elisabeta” din București.  Guvernul român i-a organizat funeralii naționale. A fost înmormântat la   Cimitirul ,,Sfânta Vineri”, pe Aleea Teilor. La funerarii a luat parte și reghineanul Eugen Nicoară, care a dorit să își ia rămas bun de la un mare patriot, și prieten ce se naște o dată la 100 de ani. În cimititul în care își doarme somnul de veci “Senatorul de Reghin” ulterior a fost instalat un bust și o stradă din Bucureşti îi poartă numele încă din perioada interbelică.


 

 

A murit demn la fel cum a trăit și nimeni nu a putut vreodată să lovească în demnitatea și mândria sa de om integru, care întotdeauna și-a făcut datoria față de țara lui pe care a iubit-o ca pe o mamă. După el au rămas 216 școli zidite, 96 de biserici ctitorite, 300 de biblioteci înființate, dar și amintirea unui om generos, care și-a împărțit bunurile sale pentru realizarea coeziunii spirituale a neamului său. Toate aceste fapte ale sale, care au generat deșteptarea românilor, și menținerea vie a flăcării Ortodoxiei în spațiul românesc, îi conferă peste vreme, lui Vasile Stroescu, o pioasă aducere aminte, și un loc de frunte între cei care au contribuit la Marea Unire.


VS 2

 

Despre marele filantrop care și-a legat în plan politic viața de Reghin la un momentdat a scris și marele căturar Nicolae Iorga un citat care a rămas în istorie ” Arătând că preţuieşte comunitatea noastră sufletească, pe care Rusia n-o poate sfărma, Basarabia ne-a dat prin Vasile Stroescu chezăşia pentru viitor! “

La 27 martie 2013, cu prilejul aniversării a 95-a de la Unirea Basarabiei cu România, o sală din Parlamentul României a primit numele “Senatorului de Reghin” Vasile Stroescu. 

 Pentru o asemenea viață atât de frumos trăită nu pot să mai scriu decât o singură frază “Fie-i memoria binecuvantată!” și numele pomenit în veci! 


Bibliografie:

  1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Stroiescu;
  2. https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/un-om-rar-vasile-stroescu-2968104/;
  3. Octavian Dascăl – ,,Elitele politice din Basarabia 1918-1923”, teză de doctorat, Universitatea din București, 2002, pg. 48;
  4. Jurnal de Colecție (Jurnalul Național) – ,, Marii Boieri ai României ”, 12 Decembrie 2005, pag. 24;
  5. ,,Vasile Stroescu, boierul basarabean care a fost primul preşedinte al Parlamentului României Mari”, de Ion Preasca – 30 noiembrie 2013; 
  6. Historia, Anul XVI, Nr. 170, Martie 2016, ,,Portrete de români basarabeni care au făcut Unirea în 1918”, Marius Diaconescu; pag. 22;
  7. Matei Robert Mihai – ,,Eugen Nicoară, Doctorul Ancestronic din Loja Regelui Carol al II-lea” pag. 114-117; Editura ,,Petru Maior” 2017;
  8. Ziarul Lumina ,,Figuri din panteonul Unirii – Vasile Stroescu”, prof. dr. Dorin Stănescu – 3 mai 2018 ; 
  9.   https://radiochisinau.md/ Conacul lui Vasile Stroescu – personalitate care a contribuit la actul Unirii din 1918;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *