„PE URMELE LUI PAVEL DIN BANAT” o carte pentru toate timpurile şi pentru toate gusturile !

„Pe urmele lui Pavel din Banat” este o carte editată de profesorul George Tripon despre tatăl său, după un manuscris autobiografic, scris de Pavel Tripon în ultimii ani ai vieţii sale. Este o carte despre fapte şi întâmplări cu un puternic impact emoţional, relatate cu extremă precizie, de un om a cărui viaţă s-a bazat pe respect, smerenie, perseverența şi onestitate. Un om care nu a suportat niciodată să aibă vreun intermediar între el şi Dumnezeu şi, care declară că nu a plătit niciodată un preot să se roage pentru el, dar care şi-a plătit toate cotizaţilile şi rânduielile, la zi, după tradiţiile nemului românesc.

Pavel Tripon a fost un luptător mereu în contratimp, bulversat de vântul care bătea mereu din alta direcţie a istoriei, spulberând sensurile, dar nu şi încăpaţânarea de a le întelege. În primul capitol al cărţii intitulat „Cum am devenit scriitor” autorul dezvăluie cum fiul său, George l-a determinat într-o zi, după ce împlinise o frumoasă vârstă, să îşi scrie memoriile într-un registru vechi, găsit în bibliotecă cu câteva sute de de pagini goale îngălbenite de timp : „Am început să-mi scriu cu foarte multă timiditate acest prim dar şi ultimul aşa zis roman al vieţii mele, pe care nu ştiu cât de mulţi veţi dori să-l citiţi, o viaţă de om trăită cu multe suişuri şi coborâşuri, cu episoade mai bune, dar şi mai triste, în trei epoci sociale, care nici una una din ele nu a fost o mare fericire pentru noi românii şi nici pentru mine în particular”. 

„Pe urmele lui Pavel din Banat” este un manuscris impresionant, valorificat admirabil de George Tripon, despre timpul pe care l-a străbătut părintele său pe acest pământ, originar din satul Căprioara, comuna Săvârşin, judeţul Arad trecut pe sub toate furcile caudine pentru a ajunge un om de nădejde. S-a născut într-o familie bogată dar care nu a avut o adolescenţă cu prea multe bucurii fiindcă a avut un tată foarte posesiv care la 18 ani l-a obligat să se însoare din interes, cu fiica unui satrap bogat care l-a transformat mai degrabă într-o slugă decât într-un ginere. Căsnicia cu o femeie pe care nu a iubit-o niciodată a devenit coşmarul vieţii sale şi s-a terminat printr-un divorţ şi internarea sa într-un sanatoriu. Povestea lui Pavel din Banat continuă cu vindecarea sa urmată de stagiul militar făcut la Bucureşti la o Unitate de Pompieri  unde a făcut şi şcoala de şoferi care l-a ajutat să ajungă şoferul personal al comandantului unităţii. Aşa a avut şansa de a intra în lumea bună de atunci a Capitalei şi Pavel din Banat să îi cunoască pe celebrii artişti Gică Petrescu şi compozitorul Ionel Fernic, alături de care ajunge să interpreteze pe terasele şi grădinile de vară din Bucureştiului interbelic cântece precum „La umbra nucului bătrând”, „Iubesc femeia” sau „De ce mi-ai spus că mă iubeşti”. În aceeasi perioadă în care trăieşte cele mai tari senzaţii ale vieţii sale, este dezmoştenit de tatăl său din Săvârşin şi înjunghiat cu un cuţit în bărbie şi în limbă şi în şoldul stâng de câtre un criminal dat în urmărire generală, în timp ce încerca să aplaneze un conflict pe o terasă din Bucureşti. Pavel a supravieţuit miraculos şi s-a ales cu câteva săptămâni de spitalizare şi  o sperietură soră cu moartea. După un tratament de câteva luni cu ajutorul unui logoped a putut să vorbească din nou corect, în schimb atacatorul său, după această întâmplare, a tâlhărit o familie din Ploieşti pe a cărei membri i-a şi ucis după care a reuşit să se îmbarce pe un vapor şi să fugă în Australia…

Pavel îşi continuă periplul vieţii ca angajat şofer de lux, la un milionar evreu în Bucureşti prin intermediul căruia o întâlneşte pe Ecaterina Paşcan originară din judeţul Mureş de pe Valea Bistrei, de care se îndrăgosteşte şi cu care se căsătoreşte.  Cei doi tineri ajung cu ajutorul milionarului evreu să îşi construiască o casă în Capitala ţării dar de care nu s-au putut bucura mult timp fiindcă începe Al Doilea Război Mondila şi în timpul unui bombardament al aviaţiei americane casa le-a fost rasă de pe faţa pământului în câteva minute. Aventurile lui Pavel din Banat continuă cu viaţa de militar în cadrul Ministerului Afercilor Interne, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, unde cu ajutorul unui verişor a ajuns instructor pentru pregătirea şoferilor militari necesari frontului de est. Pe de o parte este bucuros că a rămas acasă lângă familia lui şi nu a fost trimis în război dar pe de altă parte ajunge să îl chinuie regretul că la începerea prigonirii evreilor din România, fostul său şef i-a propus să părăsească definitiv România împreună cu familia sa, cu ajutorul unui vapor de mărfuri din Constanţa cu destinaţia America unde îşi transferase toţi bani pentru a începe o nouă viaţă. A refuzat oferta fiindcă deja soţia sa era însărcinată cu cel de-a doilea copil şi îi era frică ca vaporul care urma să traverseze Atlanticul putea fi scufundat de torpilele submarinelor ruseşti. Odată ajuns fără un adăpost deasupra capului şi fără o sursă sigură de trai Pavel din Banat a hotărât să se mute cu familia în Ardeal pe Valea Mureşului Superior la socrii săi Iacob şi Savina care îl aşteptau ca pe un erou venit să le salveze bătrâneţele.

Cartea continuă cu lupta pentru supravieţuire a lui Pavel din Banat în Ardeal şi asumarea rolurilor de tată, cismar, croitor, tâmplar, lăcătuş, vânător, pentru nevoile familiei, în primă fază, ajungând ulterior şi pentru cele ale cetăţenilor din Deda şi împrejurimi. În capitolul „Nevoia te învaţă”, Pavel Tripon povesteşte cum a ajuns şofer de aprovizionare în cadrul Cooperaţiei de Consum a comunei, pe un camion „Ford canadian” pe care l-a adus personal din Bucureşti şi, cum a ajuns ulterior operator cinematografic şi maistru instructor în prelucrarea lemnului în cadrul Liceului Industrial din Deda, unde a încercat să-şi convingă elevii să iubească munca şi cinstea, să înveţe o meserie şi să devină bărbaţi adevăraţi.

În 20 de ani de la descălecarea sa la Deda, Pavel Tripon ajunsese să fie poreclit de oamenii din comună „Domnul care ştie să facă totul”. Şi-a câştigat respectul comunităţii prin calităţile sale deosebite şi a ajuns la un nivel de popularitate atât de mare în rândul sătenilor, încât la un moment dat i s-a propus printre altele, şi oferta de a deveni Secretar Regional al Partidului Comunist pe probleme organizatorice …ofertă pe care Pavel a refuzat-o. A fost un om cu principii care, a preferat să facă sacrificii şi eforturi, de multe ori supraomeneşti, pentru a ajunge să lase pilda unui trai demn copiilor şi nepoţilor săi, şi asta îi conferă autorului o nobleţe aparte.

Cartea se încheie cu ultimul capitol al vieţii sale, intitulat „Mintea românului de pe urmă”, unde Pavel din Banat face o analiză a vieţii sale la 85 de ani şi încearcă să îşi pună ordine în gânduri, între regrete şi împliniri. Iată cum îşi încheie autorul romanul vieţii sale, plină de suferinţe şi învăţături de înţelepciune „Acum, când mă apropii de sfârşit, nu mă sperii de moarte ci cum spunea cineva <mă tem doar de veşnicia ei>. Sunt cu totul nepregătit să cunosc dacă există sau nu există ceva dincolo de această viaţă, dar nu cred şi nu mă sperie în nici un fel nici raiul şi nici iadul biblic. Aşa că, sunt gata să-mi înfrunt destinul atunci când va veni. Până atunci, mă chinui să-mi alin jungiurile care mă chinuie parcă la nesfârşit ziua şi noaptea. Rămâneţi cu bine fraţii mei.”

„Pe urmele lui Pavel din Banat”, este o carte pentru toate timpurile şi pentru toate gusturile, care nu ar trebui să lipsească din biblioteca nici unui locuitor din Deda, comună în care Pavel din Banat din neamul Triponeştilor îşi doarme somnul de veci alături de „regina” sa, Ecaterina de la Deda Bistra, din neamul Paşcanilor. 

 

A consemnat Matei R. Mihai

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.