OMAGIU ADUS ŢĂRANULUI, MOGILĂ MIHĂILĂ A FIRII, LA 40 DE ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE

Mogilă Mihăilă a Firii din satul Andreneasa, comuna Răstoliţa, judeţul Mureş a fost un ţăran român destoinic ca-n poveştile lui Ion Creangă care a trăit peste 98 de ani. S-a născut în 1884 şi a luptat în două războaie mondiale, a văzut pe viu ororile războiului care l-au prins în vârtejul de sânge, moarte, suferinţă şi eroism şi a supravieţuit printr-un miracol.
S-a întors teafăr acasă s-a căsătorit cu o româncă frumoasă de pe Valea Mureşului şi a avut mulţi copii, care i-au bucurat bătrâneţile iar unul din nepoţii săi a ajuns chiar primar în comuna Răstoliţa.
S-a stins din viaţă în urmă cu 40 de ani plecând la ţărmul veşniciei senin şi împăcat cu Dumnezeu cu
pace, bucurie şi libertate adevãratã în Hristos.

Mihăilă a fost un om simplu dar cu principii şi calităţi morale care nu prea le mai găseşti azi la oamenii sofisticaţi, care şi-a făcut datoria pe acest pământ şi a lăsat urmaşilor, urmaşilor săi pilda unui trai cinstit !

De câte ori citesc poezia „Întoarcerea ţăranului” scrisă de Adrian Păunescu mă gândesc la bătrânul Mogilă Mihăilă căruia i se potrivesc atât de bine aceste versuri minunate închinate săteanului român:

Apleacă-ţi fruntea de stăpân, spre brazda noastră milenară, reânviat ţăran român şi făcătorule de ţară…
Într-un pridvor cu busuioc, ascute briciul pus la grindă, peste-un lighean muiat la foc, tu bărbiereşte-te-n oglindă.

Ai colindat ce-ai colindat, prin lumea veşnic friguroasă, acum bine-ai venit în sat, mai cald e totuşi pe acasă,

Te-aşteaptă brazda s-o-nfloreşti, şi grajdul să-l îndeşi cu vite, şi vechi colinde româneşti, te mustră, parcă părăsite…

Ţăran român, Măria Ta, să nu laşi câmpul tău să moară, ţi-au dat strămoşii ce lucra, cu mâinile-au făcut o ţară,
Dă iute briciul pe curea şi bărbiereşte-te de-a rândul, că vezi că azi e ziua ta, care durează cât pământul.

La cimitir, pe la cei duşi, coboară-n zori şi te închină, să ungi ţâţânile la uşi, deschide geamul spre lumină,

Repară gardul putrezit, dă coama calului prin mână, şi ca să simţi că ai venit, sleieşte apa din fântână, 

Şi nu uita, din când în când, să mai şi mori cum se cuvine, în toţi urmaşii renăscând, cum toţi strămoşii sânt în tine,
Ţăran român, Măria Ta, îndreaptă căi ce se strâmbară, prin tine ţara va dura, că tu ai palma cât o ţară.

 

Sursa foto: Gheorghe Mogilă 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.