O scrisoare a Dr. Eugen Nicoară actuală şi după 80 de ani de la redactarea sa

        Din categoria “Istorii regăsite în scrisori prăfuite”, o scrisoare – articol scrisă de dr. Eugen Nicoară în urmă cu 80 de ani și trimisă într-un plic revistei “Viata Ilustrată” din Cluj şi datată pe 3 martie 1937

    Cuvintele sfântului şi prea luminatului Apostol Pavel niciodată nu dau mai mult de cugetat omului creştin decât chiar acum, în preajma Postului cel mare, care duce la suferinţele pătimirilor lui Iisus, iar prin moartea Lui cea de pe Cruce şi prin minunata şi dumnezeiasca Lui înviere, la luminatul praznic al mântuirii sufletului omenesc. Ele trebue să facă parte din preocupările cele mai sârguincioase atât ale acelora cari în intervalul de timp al zilelor dulci n-au pus nici o înfrânare în calea îndestulării poftelor şi nu au depărtat dela dânşii nimic din ce au dorit ochii şi toate simţirile lor, cât şi acelora cari pe lângă toată libertatea carnevalului n-au uitat să ţină cumpătul orânduirilor creştineşti. în pragul postului cel mare, şi unii şi alţii trebue să căutăm tâlcul plin de folos al cuvintelor Sfântului Apostol Pavel. Cu atât mai mult trebuie căutat acest tâlc, cu cât alături de preoţii purtători de grijă a izbăvirii noastre sufleteşti, şi lumina strălucită a ştiinţelor medicale din acest veac ne arată zi de zi şi pas de pas adevărul sfânt şi cât Cerul de înalt al sfaturilor apostolice :                 Nu toate vă sunt şi spre folos, câte vă sunt slobode. Nici orbii, nici nebunii nu pot călca peste flăcările arzătoare ale acestui ceresc adevăr, fără de a se pârjoli mai curând ori mai târziu. Cuvintele bine sfătuitoare ale învăţatului Apostol se adresează cu egală putere de folos atât sufletului cât şi trupului omenesc. Nu ne vom putea ocupa cu partea referitoare la sufletul omenesc, nici nu cade această îndeletnicire în competenţa noastră, dar de bună seama nu va strica să cunoască orice român şi creştin tâlcul ce-1 găseşte medicina vindecătoare şi ramura ei prevenitoare de boli, igiena, în sfaturile marelui Apostol Pavel: Nu vă sunt toate de folos, o, fraţilor, câte vă sunt slobode. Dacă s-ar ţinea socoteală de acest sfat venit din inspiraţiune dumnezeiască, minunata maşinărie a trupului omenesc, cu vigoarea ei îndârjită şi cu dibăcia ei foarte mare de a se adapta oricărui mediu şi împrejurări, ar putea trăi fără supărări peste un veac. Dar neluarea în socoteală a sfatului apostolic, care arată necunoaşterea ştiinţei vieţii, scade şi nu trece mult peste jumătatea lungimei unui veac, petrecut şi acela în supărări, în boli, în otrăviri, în reparaţiuni şi cure diferite. Experienţa medicală ne arată pas de pas că omul acestui veac nu ştie nici să mănânce, nici să bea, nici să respire, ci lucrează cu zor să-şi distrugă echilibrul vieţii prin abuzuri, să-şi apropie sosirea bâtrâneţelor înainte de vreme şi să-şi scurteze calea spre moarte.

          Cu alte cuvinte lucrează mereu la propria sa decădere şi-şi sapă propria sa groapă. Omul de astăzi nesocoteşte învăţămintele experienţei, născoceşte tot soiul de otrăvuri, de cari abuzează în mod nelimitat şi fără întrerupere, încât sărmana maşinărie nu are nici cel mai scurt răgaz să se repare prin însuşirile sale primite dela Creator. Astfel, cauze multiple, ca abuzul zilnic prin mâncare cu cărnuri, prin băuturi alcoolice, vin, bere, ţuică, ţigarete şi tabac, cari lucrează neîncetat, ani de zile asupra vigoarei organelor, provoacă răniri asupra stomacului, a ficatului, a rinichilor, a plămânilor, a inimei, a crerului şi nervilor, se produc apoi decăderi mari organice, slăbiciune, îngrăşare peste măsură, năduşeli, oboseală, arteroscleroză, gută, boală de zahăr, pietri la ficat şi la rinichi, boala de apă, cari toate iuţesc goana spre moarte… …

        Dar ar trebui să se ştie că, Creatorul a dat cu iubirea sa de oameni şi putinţa de înoire a forţelor vieţiii, readucând pe omul căzut in prăpastia suferinţelor pe câmpia luminoasă a vieţii sănătoase şi durabile. Şi această minune se poate înfăptui, nu atât prin elixirul vrăjit şi cerut ca ajutor de la doctori, cât mai ales prin aplicarea legilor ştiinţei vieţii, predicată de Apostolul sfânt in epistola sa, şi de urmaşii acestui sf. Apostol: preoţii, şi aplicată cu înţelepciune de doctorii creştini, cari alături de învăţatul Apostol zic: Fraţilor, nu toate vă sunt de folos, câte vă sunt slobode! Putinţa de reînoire a forţelor vieţii lăsată de Dumnezeu, este: postul. Isus Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu, a cunoscut înţelepciunea experienţei, a petrecut în pustie patruzeci de zile în post şi în rugăciuni. Hristos, făcătorul de minuni, a spus celui cu ceas rău (epileptic, otrăvit de mâncări grase şi beuturi tari): acest fel de boală nu trece decât prin post şi rugăciune.

           Doctorii creştini de astăzi vindecă multe boli prin legile faptului: prescriu regim, care nu este altceva decât un fel de post, care dă răgaz trupului bolnav să se elibereze de otrăvirile cauzate de prea multe cărnuri, băuturi, tabacuri. Ce dureros de mare este numărul acestor bolnavi! …Suntem în Postul cel mare. Să nu aşteptăm decăderile trupeşti prin boli, să urmăm legile străbunelor izbăviri sufleteşi şi trupeşti, să ne reînoim forţele vieţii prin post, prin abţineri, prin ajunări. Românii şi creştinii buni trebue să ştie, că şi pentru noi a spus Sf. Apostol Pavel: Fraţilor, slobode vă sunt toate, dar nu toate vă sunt de folos!

Dr. Eugen Nicoară 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *