Nicolae Ceaușescu: Astăzi ar fi împlinit 103 ani !

Pe 26 ianuarie 1918, s-a născut Nicolae Ceauşescu, fost preşedinte al României în perioada 1965-1989. Până în 1989 această zi era marcată prin festivităţi ample şi ode la adresa „celui mai iubit fiu al poporului”. Cum s-au întrecut în linguşiri scriitorii din trecutul comunist e strigător la cer. Au fost mulţi au existat chiar şi reghineni care i-au închinat poezii “Primului Bărbat al ţării” pentru a intra în graţiile dictatorului şi activului de partid dar pe care le vom publica cu altă ocazie. Astăzi publicăm o poezie încinată Tovarăşului Nicolae Ceauşescu de către Corneliu Vadim Tudor  intitulată culmea-culmilor “Poem de închinare”:

 

Avem un bărbat între noi şi lumina
ne luăm din luminile ochilor săi
e blând ca amurgul sfinţind Bucovina
şi aprig ca Oltul vuind printre văi
pământul acesta l-a dat, într-o iarnă
aşa cum dă iarba dintâi, prevestind
schimbarea la faţă a firii şi-a vechei
suflări româneşti cu peceţi de argint.

Şi multe zăpezi l-au albit pe la tâmple
şi-atâtea adânci nedreptăţi l-au durut
tăind pentru noi pârtii largi către viaţa
el steagul de foc tot mai sus l-a ţinut
astfel şi-a urmat Ceauşescu destinul
cu-o dragoste vie de oameni în piept
astfel nu mai miră pe nimeni că astăzi
e falnic stejar şi cârmaci înţelept.

Iubindu-şi lucid şi din inimă ţara
oşteanul din el n-are tihnă deloc
şi pieptul şi-l pune viteaz la fruntarii
şi pace el vrea, şi belşug, si noroc
inchin, dar, un cantec de slava in cinstea
acestui tezaur de minte şi har
el, care, luptând ne-a redat demnitatea
de neam de eroi şi popor legendar!


Atunci când i-a succedat lui Gheorghiu-Dej în 1965, Ceauşescu nu era un nou venit în lumea comunistă a intrigilor perfide şi a loviturilor pe la spate: la sfârşitul anilor 1940, el studiase la Moscova, iar mai târziu a auzit discursurile virulent antistaliniste ale lui Hruşciov la Congresul al XXII-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) în 1961 şi a vizitat China, Coreea de Nord şi Iugoslavia. Deşi Gheorghiu-Dej nu şi-a anticipat sfârşitul subit, se poate spune că, dintre toţi subordonaţii săi din Biroul Politic, Ceauşescu avea cele mai serioase recomandări leniniste pentru a aspira la moştenirea poziţiei lui Gheorghiu-Dej. Ceauşescu era disciplinat, obedient, prudent şi modest.

Ceauşescu şi cultul său nu au reprezentat o aberaţie atât de mare precum o vedeau observatorii externi. Însă, după cum a arătat Kenneth Jowitt, comunismul românesc nu a putut niciodată să-şi depăşească complet genealogia de paria: în timpul anilor de ilegalitate, elita partidului era formată în principal din elemente alogene (bulgari, maghiari, evrei sau ucrainieni din România), care aveau o înţelegere limitată a valorilor naţionale ale ţării şi ale aspiraţiilor poporului. Partidul a predicat idei şi sloganuri care aveau un ecou minim în rândurile clasei pe care pretindea că o reprezintă, caracterizând România drept o „ţară imperialistă multinaţională” şi pledând pentru dezmembrarea statului-naţiune român născut în urma tratatelor de la Versailles şi Trianon din 1919-1920.

Susţinerea de către partidul comunist a pretenţiilor teritoriale ruseşti asupra Basarabiei şi a nordului Bucovinei nu a atins nici o coardă sensibilă în rândurile proletariatului urban sau a intelighenţiei radicale din România (care era, în orice caz, atrasă în cea mai mare majoritate de extrema dreaptă) 7 . Mai mult, lipsit de o bază de mase, dominat de străini, fragmentat şi dovedind, practic, impotenţă politică, PCR a fost tratat cu dispreţ de către Comintern, ceea ce a adâncit psihologia sa de paria, generând un complex de inferioritate major în rândul cadrelor sale. De aceea, izbucnirile antisovietice din timpul ultimilor ani ai lui Gheorghiu-Dej şi ai celor douăzeci şi patru de ani de conducere ai lui. Ceauşescu trebuie văzute în contextul general al istoriei comunismului românesc. În orice alt partid comunist est-central european, unui Ceauşescu i-ar fi fost cu mult mai dificil să concentreze atâta putere.

Prin alegerea sa în funcţia de preşedinte al Republicii pe 28 martie 1974, Nicolae Ceauşescu a monopolizat întreaga putere în stat. A instituit o dictatură bazată pe cultul personalităţii. Iniţial, a reuşit să atragă sprijinul ţărilor occidentale datorită cursului ideologic urmat, de relativă independenţă faţă de Uniunea Sovietică. A fost răsturnat de la putere în urma Revoluţiei din decembrie 1989 (m. 25 decembrie1989).


Note:

https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/media/documents/article/RAPORT%20FINAL_%20CADCR.pdf

https://www.timpul.md/articol/%28istoria-despre-26-ianuarie%29-in-1918-s-a-nascut-nicolae-ceausescu-86831.html

https://ziarulunirea.ro/26-ianuarie-ziua-lui-nicolae-ceausescu-astazi-ar-fi-implinit-102-ani-30709

Poeziile de altădată despre Ceaușescu, Primul Bărbat al țării

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *