LA UN AN DE LA MOARTEA UNUI MARE SPORTIV : MAKSAI MOISE !

   Site-ul „viselenuautermenlimita.ro” îi aduce un omagiu îndrăgitului fotbalist, antrenor şi fost consilier local al Municipiului Reghin, Maksai Moise la un an de la trecerea la cele veşnice. Un om special în galaxia de valori ale Reghinului care prin măiestria talentului său ne-a făcut să visăm şi să fim mândri de atâtea ori în tribunele stadioanelor din Reghin la meciurile de fotbal în care a activat ca antrenor.

 În istoria fotbalului reghinean nu există alt nume care prin farmecul artei sale şi prin popularitatea sa în rândul reghinenilor, ar putea să se compare cu numele lui Maksai. Antrenorul era de părere că nu întâmplările neaşteptate, ci faptele cele mai obişnuite ale vieţii alcătuiesc temelia fiinţei noastre. Credea că progresul se face pas cu pas, nu dintr-o dată. Avea răbdare, avea pasiune era consecvent în tot ce îşi propunea şi avea curajul de a suporta toate consecinţele. 

     A fost o personalitate despre care putem vorbi la superlativ din atâtea puncte de vedere, a fost un om de mare caracter pentru care rădăcinile contau şi care nu-şi îngăduia şi nu îngăduia nimănui să uite de unde se trage. Pentru Maksai Moise munca însemna: libertate, frumuseţe şi tărie de caracter. Urmărirea interesului personal nu îl satisfăcea şi era fericit când îşi putea aduce contribuţia la efortul general al comunităţii. Era un patriot local care a iubit Reghinul enorm pentru care a lăsat Bucureştiul pentru a reveni acasă. S-a întors în orăşelul copilăriei sale în ciuda faptului că în anul 1972 Maksai Moise realizase deja în calitate de antrenor o performanţă notabilă pentru istoria fotbalului românesc promovarea în divizia A cu echipa „Sportul Studenţesc” o reuşită care îi aducea consacrarea la nivel naţional.

     L-am admirat mult pe acest om care în plină glorie, după ce şi-a creat un nume ca fotbalist la „Ştiinţa Bucureşti”, un renume ca profesor la catedra de Educaţie Fizică şi Sport şi după ce a devenit şef de lucrări, la Institutul Politehnic din Bucureşti, s-a întors acasă punându-şi în slujba Reghinului toată energia, talentul şi priceperea dobândită în perioada 1957-1975 în capitala ţării.  A fost un gest nobil pe care puţini l-au apreciat la adevărata valoare deşi ar fi meritat.  

     Regretatul Maksai Moise şi-a pus amprenta de specialist pe evoluţia şi dezvoltarea mai multor echipe şi cluburi mureşene la care a fost antrenor. A antrenat echipele de fotbal : „Metalul Reghin” (divizia C și divizia D), „Oţelul Reghin” (divizia C și divizia D), „Bere Reghin”, „Lacul Ursu Sovata” sau „Mobila Sovata unde s-a distins prin profesionalism, rafinament, stil şi eleganţă la superlativ. 

    Reuşitele sale profesionale dovedesc că a fost un sportiv complex, stăpân pe talentul său atât ca fotbalist cât şi ca antrenor. Una din cele mai importante reuşite profesionale în domeniul fotbalistic a lui Maksai Moise este legată de Clubul „Avântul Reghin” unde după ce a fost numit antrenor în anul 1975  în ediția de campionat următoare a reorganizat echipa și a atacat promovarea în divizia B. Maksai a produs o surpriză antologică reuşind promovarea echipei Avântul Reghin în divizia B după o pauză de 20 de ani.

     De numele distinsului antrenor de fotbal se leagă şi activitatea Clubului Sportiv Școlar Reghin din 1979 până în anul 2001, a cărui director a fost şi catedra de educație fizică a fostului Liceu Industrial Nr. 1, actualul Colegiu „Petru Maior” unde a decoperit multe talente în sportul cu balonul rotund. 

       Maksai Moise a fost implicat şi în procesul de dezvoltare administrativă a Reghinului din poziţia de ales local în două mandate în Consiliul Local din partea UDMR, fiind unul dintre membri fondatori care au pus bazele organizaţiei locale a Uniunii Democrate Maghiare din România. Păcat că foşti săi colegi de partid nu au simţit nevoia să iniţieze un proiect de hotărâre să fie desemnat „Cetăţean de Onoare”, post mortem al Reghinului. Sunt convins că toţi consilierii ar fi votat la unison un astfel de proiect de hotărâre…Îmi amintesc cu drag cum profesorul era aclamat pe stradă de fiecare dată când ieşea la cumpărături ori la chioşcul de ziare din cartierul Mihai Viteazu şi felicitat cu sinceritate de cetăţeni de toate etniile pentru meritele sale la dezvoltarea fotbalului local şi naţional. Ţin minte că într-o seară de duminică profesorul îşi sărbătorea ziua de naştere şi m-a invitat la el acasă unde a fost sunat printre multe personalităţi din lumea fotbalului şi de Mircea Sandu preşedintele Federaţiei Române de Fotbal şi membru cu drepturi depline în Comitetul Executiv al UEFA care i-a adresat o serie de cuvinte de admiraţie şi respect încât mi-au dat lacrimile.

     Ne-am reîntâlnit apoi la o serie de petreceri unde îşi făcea apariţia maiestuos la braţ cu o distinsă doamnă blondă (fiica unui fost primar al Reghinului) dar nu am să uit niciodată Gala Sportului Reghinean ediţia 2015 când eu făceam parte din comisia de organizare şi antrenorul a fost premiat cu o medalie şi o diplomă la categoria „Veterani și glorii sportive”. Ţin minte că spectatorii i-au oferit o porţie interminabilă de aplauze…era fericit că Reghinul nu l-a uitat. Era uimit de câţi tineri i-au mărturisit acolo că îl preţuiesc şi că este pentru ei un model de admiraţie profesională. Fiecare întâlnire cu fotbalistul, antrenorul, profesorul şi consilierul Maksai Moise mi-a oferit o încântare estetică şi o şansă extraordinară de a-i înţelege filosofia vieţii sale. Marele dispărut are multe merite de neuitat în istoria fotbalului românesc, naţional, judeţean şi în special local căreia i-a trasat un drum nou şi a determinat mulţi iubitori de fotbal  să se încline în faţa lui şi să îl respecte până la moarte.  

  Cariera de fotbalist şi antrenor a domnului Maksai Moise a fost presărată cu victorii şi înfrângeri, cu meciuri frumoase şi meciuri mai puţin frumoase, dar toate muncite onest iar dincolo de toate eforturile sale de a aduce plus-valoare sportului cu balonul rotund din Reghin rămâne amintirea unui om frumos de o aleasă ținută morală și profesională, calități ce vor rămâne neșterse în memoria foștilor colaboratori și prieteni adevărați. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *