LA 37 DE ANI DE LA DISPARIŢIA DR.-ULUI EUGEN NICOARĂ, SĂ PĂSTRĂM UN MOMENT DE RECULEGERE !

   Cinste celor ce lasă ceva în urma lor şi care îşi dedică viaţa binelui public. Unul dintre aceşti oameni a fost marele doctor Eugen Nicoară care a făcut atât de multe donaţii financiare către biserici, şcoli, tineri studenţi şi elevi de liceu şi pentru ridicarea de monumente în cinstea eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale care nici azi nu pot fi cuantificate fiindcă în fiecare an apar noi şi noi dovezi că a donat sume de bani pentru mult mai multe cauze nobile decât se ştia până la moartea sa.
   Eugen Nicoară nu a construit doar Spitalul şi Casa de Cultură din Reghin ci a sprijinit atât de multe edificii culturale de care nu ştie opinia publică încât ar merita să i se ridice o statuie în fiecare comună în care a sprijinit-o să se dezvolte prin truda muncii sale.
Marele chirurg decorat de două ori de Casa Regală a României pentru serviciile aduse şcolii, bisericii şi pe tărâm literar, artistic, ştiinţific şi social nu a dus nimic cu el în mormânt a lăsat totul posterităţii.
   Pe data de 3 mai la împlinirea celor 37 de ani de la trecerea la ţărmul veşniciei m-am recules la mormântulul marelui dispărut, Dr. Eugen Nicoară unde m-am rugat împreună cu preotul Dimitrie Gherman, pentru odihna sufletului său şi al soţiei sale, şi pentru ca numele său să fie pomenit din generaţie în generaţie cu respect pentru moştenirea lăsată posterităţii.
   Apropo de moştenirea lăsată Reghinului poate cineva să calculeze căţi artişi au debutat pe o scenă datorită acestui om ? şi câte evenimente culturale s-au organizat în oraş datorită acestui om ?
Poate cineva să estimeze câte vieţi au fost salvate în spitalul pe care l-a construit Eugen Nicoară împreună cu soţia sa ? câţi copii s-au născut în spitalul Dr.-ului Eugen Nicoară de la 1 mai din 1933 când s-a dat în folosinţă până pe 3 mai 2022 ?
Sunt taine pe care numai Dumnezeu le cunoaşte şi pentru nobleţea sa creştină şi darul de a salva vieţii care l-au făcut nemuritor pe acest medic cu sau fără statuie în curtea spitalului pe care l-a ctitorit, Eugen Nicoară este mai mare ca oricând, azi, prin instituţiile care îi poartă numele.
     Iată ce scria marele dispărut înainte să treacă în lumea veşniciei „Fiind medic, în faţa casei mele, din strada Nouă nr.17 (actualmente strada Spitalului), în fiecare zi găseam câteva căruţe, opt, zece, chiar şi douăzeci, în care erau aduşi bolnavi de la satele din apropiere, precum şi din mare depărtare, fie pentru consultaţii, fie pentru internarea lor în spital pentru tratamente sau diferite operaţii. Izvorul meu de câştig acesta a fost. Am muncit şi am fost plătit pentru munca mea. Banul agonisit l-am preţuit şi l-am adunat cu multă cruţare. Fumător nu am fost. Băuturile nu le-am putut suporta. De altminteri, ca medic, ştiam că fumatul poate provoca undeva un cancer, iar abuzul şi uzul de alcool este dăunător sănătăţii. Chirurgul-medic trebuie să aibă mintea mereu trează, ca în orice oră din zi şi din noapte să poată salva o viaţă sau să aline o durere.
Ştiu bine că sute şi sute de medici din România au realizat din munca lor venituri băneşti mult mai mari decât mine, dar tot atât de bine ştiu că nici unnul nu a zidit un spital, pe care să-l dăruiască plocon spre binele colectivităţii şi nu a zidit un Palat Cultural spre folosul obştesc.
Ştim că legea evoluţiei este veşnică şi nu se va opri în puternicul ei mers, spre scopuri din ce în ce mai măreţe. În conştiinţa mea de medic sunt satisfăcut că împreună cu soţia mea, am înfiinţat primul spital din Reghin, neajutaţi de nimeni. Am deschis calea spre progres, care va atinge proporţii nebănuite…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.