In memoriam – Legendina Hurdugaciu (Pictoriţa din Reghin care a lucrat trei ani în atelierul maestrului, Corneliu Baba şi care a părasit ţara cu fetiţa de mână, o valiză şi 5 dolari în buzunar pentru a face artă fără cenzură)

         

      S-a născut la 27 mai 1939, în Reghin în familia lui Macedon Hurdugaci originar din Chiherul de Jos şi Valeria Onc din Zlatna judeţul Alba. A locuit pe strada Mihai Viteazu, la nr. 36 şi a absolvit studiile gimnaziale şi liceale la Reghin. A lucrat o scurtă perioadă la Agenţia „Loto Pronosport” din strada Republicii după care s-a căsătorit foarte tânără cu un inginer deşi părinţii ei nu au fost de acord. A locuit o perioadă la Bicaz după care s-a mutat la Bucureşti. După absolvirea Academiei de Belle Arte, i s-a permis să lucreze în atelierul renumitului pictor Corneliu Baba (1969-1972). „Nu sunt un discipol al maestrului. Cred că mi-am găsit strada mea. În pictură, nu am vrut să fac aceleaşi lucruri ca Baba. Mă interesa doar tehnica lui”, spunea pictoriţa într-un interviu în 2007 pentru „România Liberă”. 


       După prima expoziţie personală la Ateneul de Tineret Bucureşti din anul 1972, a reuşit să se perfecţioneze profesional cu ajutorul unei burse UNESCO  în Germania, Italia, Elveţia, Spania şi Franţa în perioada 1976-1980. Artista reghineană însă a fost forţată de autorităţile comuniste să emigreze după ce o femeie bolnavă psihic a turnat-o la Securitate în urma unei deplasări în străinătate. „În 1980 am fost invitată în Elveţia, unde am putut expune aproape 100 de lucrări. A fost un mare succes. Aici am întâlnit o familie de români, care erau fugiţi de mai multă vreme şi care m-au invitat la ei acasă, la masă. Eu – deşi nu îmi stătea în fire să fac aşa ceva – am început să vorbesc de politică. Am zis că dacă sunt în altă ţară pot vorbi liber. Imediat, doamna respectivă a trimis scrisori, la Ambasadă, la Securitate, chiar şi la soţul cu care, atunci, eram în divorţ. Le scria că eu l-am vorbit de rău pe Ceauşescu şi întreba retoric cum de trimite statul o persoană în străinătate dacă aceasta vorbeşte de rău partidul. Scrisorile au ajuns înaintea mea în ţară. Am avut probleme mari şi nu vreau să intru în detalii. Am fost la interogatorii, eram urmărită. M-am gândit că trebuie neapărat să plec. Aveam o fată de 7 ani *(Lucia) şi mă descurcam greu. Pentru că eu negam tot ceea ce se scria în scrisoare, Securitatea a trimis o notă Poliţiei din Elveţia, ca să afle informaţii despre denunţătorul meu. Aşa s-a aflat că acea persoană era bolnavă psihic. Când a fost chemat la Poliţie pentru a i se arăta scrisoarea, soţul acelei doamne – care nu ştia nimic – a făcut infarct” explica artista din Reghin în articolul semnat de Petre Bădica în „România Liberă” intitulat ” A refuzat să îl picteze pe dictator”.

            Legendina Hurdugaci mai povestea că în aceste condiţii a fost nevoită să părăsească ţara cu fetiţa de mână, o valiză şi 5 dolari în buzunar. „Cunoşteam deja o serie de persoane în Elveţia. Am cerut azil politic, şi mi-a fost acordat imediat. La început, am făcut restaurări pentru muzee, am fost vânzătoare într-un magazin, desenatoare. Încet-încet, am ajuns apreciată şi pentru ceea ce pictez” mărturisea artista. Stabilirea definitivă în Elveţia a însemnat pentru Legendina Hurdugaciu Di Paolo, pe lângă libertatea visată, o intensă participare la viaţa artistică a ţării de adopţie, dar şi o deschidere fastă spre galerii occidentale. Aşa a ajuns Legendina să îşi găsească în Elveţia a doua ţară care i-a răsplătit talentul la adevărata valoare artistică. Lugano, Schaffhausen, Montreux (Medalia Internaţională de Argint − 1987), Paris, Arles (Medalia Internaţională de Aur − 1988), Marsilia (Medalia de Aur − 1989), Pernes Les Fontaines (Medalia de Aur − 1988), Aix-en-Provence, Cannes (Marele Premiu al Coastei de Azur − 1989) sunt doar câteva ieşiri pe simeze care i-au şi adus satisfacţia succesului şi vizibilităţii. Publicaţii culturale de prestigiu au scris despre opera sa, numele artistei figurând în Catalogul Internaţional al Societăţii Artiştilor Francezi din anul 1987 şi în cel al Artiştilor Independenţi din 1987. Lucrări ale sale se regăsesc în colecţii publice şi private din Elveţia, SUA, Canada, Anglia, Franţa, Italia, Germania şi România.

         În 1988 a fost aleasă membră a Serviciului European de Informație Ministerială și Parlamentară (SEIMP) cu sediul la Bruxelles. În același timp, Comisia Superioară de Recunoștință a SEIMP i-a conferit Le Grand Prix du Prestige Européen pentru contribuția sa personală la patrimoniul artistic european. ONU i-a organizat în 2009 o mare retrospectivă personală prin expunerea a peste 100 de lucrări la Palatul Naţiunilor din Geneva, evenimentul constituind o încununare a eforturilor ei creatoare și, totodată, recunoașterea valorii operei sale.

        În anul 2007 a expus 58 de tablouri la Galeria Torqio di Balerna, în Lugano iar în anul următor a expus la Mantova şi la Geneva, în urma unei invitaţii din partea Institutului Român din Veneţia. În 2012, artista a donat Ambasadei Americane de la Berna o lucrare-remember având ca temă evenimentele din septembrie 2001, ce va fi expusă permanent în interiorul Ambasadei SUA din Elveția.

     

Pe 10 februarie 2017 s-a stins din viață la Lugano în Elveţia pictorița de origine română Legendina Hurdugaciu Di Paolo din Reghin, o adevărată legendă în lumea artelor plastice despre care mulţi din oraşul ei natal nici măcar nu au auzit niciodată ! De curând s-au împlinit 4 ani de când această mare personalitate a Reghinului de talie mondială a plecat la „Ţărmul Veşniciei”. Pentru cei care i-au apreciat operele de artă Legendina nu va muri niciodată şi vor considera că doar a plecat să-l întâlnească pe Creatorul ei.  Memoria să-i fie binecuvântată! 

 

A consemnat Matei R. Mihai 

 

Note:

https://www.icr.ro/roma/legendina-di-paolo-1939-romania-2017-elvetia

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *