În memoria prințesei geto-dacă Ioana Crișan Crăciun ! (1938-2008)

Cu aceeași durere în suflet și dor nestins, amintim că în data de 1 februarie, se împlinesc zece ani, de la dispariția celei care a fost prof. Ioana Crișan. Bunul Dumnezeu să-i dăruiască pace şi linişte eternă. Site-ul ,,viselenuautermenlimita.ro”, o comemorează și îi aduce un mesaj de recunoștință pentru contribuția în cercetare la mai-binele Istoriei Românești, pentru că de-a lungul vieții s-a implicat în plan social și caritabil și pentru că a format caractere a educat și zidit generații după generații inoculându-le elevilor săi cele mai înalte valori morale.

Dumnezeu să o odihnească între cei cu adevărați aleși și prețuiți!

S-a născut în seara zilei Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, la 8 noiembrie 1938 în familia țăranilor mijlocași Ilie și Măriuca din Râpa de Jos. Clasele primare le-a frecventat la Școala Generală ,,Râpa de Jos” în perioada 1944-1948. La 8 ani a rămas orfană de tată după ce și-a pierdut tatăl în Cel de-al Doilea Război Mondial. Deși a fost premiantă la școală anual, tatăl vitreg i-a interzis să își continue ciclul II-lea elementar în satul vecin, Vătava, motivând că pentru munca în gospodărie IV clase sunt suficiente. A suferit mult atunci, plâns dar nu a avut încotro și a rămas acasă să muncească alături de familie până la vârsta de 16 ani. După o întrerupere școlară de 10 ani, și-a părăsit satul și a plecat la Bistrița Năsăud ajutată de un unchi, unde și-a continuat studiile la Gimnaziul și Liceul ,,Liviu Rebreanu” secția reală. În paralel cu școala pentru a se întreține a muncit în domeniul croitoriei, meserie în care s-a și calificat ulterior.  Între anii 1962-1965 a fost studentă la Institutul Pedagogic din Iași, unde a fost bursieră de stat.

După absolvire a primit repartiție ministerială în județul Mureș la Lunca Bradului, unde a fost îndrumător educativ al elevilor și director de Cămin Cultural. A fost apoi detașată la Liceul din Deda. În paralel a urmat la fără frecvență cursurile Universității din București ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde și-a susținut în același an diferențele de anul I și II și examenele pentru anul III. După finalizarea anului IV universitar s-a mutat în capitală la București unde și-a susținut într-examenele anilor V și VI într-un singur an universitar.

A absolvit facultatea de Chimie a Universității din București în 1968.  După absolvire a lucrat la catedră ca profesor la mai multe instituții de învățământ precum: Școala Generală Lunca Bradului, Liceul ,,Vasile Netea” din Deda, Școala Gimnazială ,,Augustin Maior”, Liceul Tehnologic ,,Ioan Bojor” și Școala Gimnazială ,,Alexandru Ceușianu”. În paralel cu activitatea de la catedră Ioana Crișan a fost o femeie super-activă care a chocetat și cu politica și s-a implicat la nivel decizional în problemele de educație și învățământ. Astfel că a fost aleasă deputat în Consiliul Popular al orașului Reghin în mandatul 1975-1978, a fost responsabil al Comisiei Diriginților în cadrul Școli Profesionale Agroindustriale din oraș în perioada 1974-1979 și nu în ultimul rând a fost timp de 7 ani membră în Consiliul Sindical al Orașului Reghin din 1974 până în 1981.

În perioada 1991-1993, a îndeplinit funcția de inspector școlar teritorial în cadrul ISJ Mureș. În decursul carierei și-a perfecționat pregătirea profesională obținând definitivatul în învățământ în anul 1969, gradul didactic II în 1975, iar în 1980 a primit gradul didactic I, obținut la Universitatea ,,Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca. În semn de apreciere a activității prestate de-a lungul anilor, a primit numeroase ,,Diplome de merit” și ,,Diplome de excelență” de la școlile și liceele unde a predat și din partea Asociației ,,Clepsidra” a cărei membră a fost. S-a pensionat în anul 1998 și ca o încununare a activității pedagogice, la sfârșitul carierei a editat două volume de ,,Probleme rezolvate de fizică și chimie pentru liceu”. Paralel cu activitatea profesională, a fost pasionată de arta populară românească, deținând o colecție de peste 300 de exemplare: covoare, cătrințe, costume populare, goblenuri, ceramic etc. A fost atrasă de istoria românilor mai ales de perioada dacică, drept pentru care a făcut cercetări, a întocmit studii cu care a participat la Congresele Internaționale de Dacologie din București. Din 1991, Ioana Crișan a fost președinta femeilor din ,,Vatra Românească”, filiala Reghin, membră a Consiliului Organizației Femeilor Ortodoxe din municipiu din 1996 de la înființare, membră a Despărțământului Reghin al ASTREI și președinta filialei Reghin (România) a Societății DACIA REVIVAL INTERNAȚIONAL. De-a lungul vieții Ioana Crișan a colaborat cu revista ,,Dacia Magazin” fondată de medicul româno-american Napoleon Săvescu și a publicat mai multe lucrări din care amintim: ,,Probleme rezolvate de fizică și chimie din manuale și din alte lucrări auxiliare pentru liceu, volumul II (1999),  ,,Semnele de pe tăblițele de la Tărtăria existente în prezent în Arta Populară Românească” (2005), ,,Nedeile soarelui din Munții Sacri” (2006), ,,Simboluri patrimoniale-arc peste timp-oglindite în arta populară reghineană contemporană” (2006), “Industria casnică textilă – suport al autohtoniei şi continuităţii noastre în Carpaţi” (2006). Toată viața a fost o persoană credincioasă, în perioada în care a fost cadru didactic a organizat zeci de excursii la mănăstiri și biserici, reușind chiar să strângă prietenii cu mulți preoți din țară. Ultima oară am văzut-o în viață în iarna lui 2007 la Casa de Cultură ,,George Enescu”, la o manifestare al cărei suflet a fost, Ioana Crișan. ,,Dacii din Cetatea Munților Har-Deal și Scaunul Domnului”, se numea lucrarea pe care a prezentat-o. Peste 200 de spectatori au privit uimiți, preț de 30 de minute, rodul muncii de cercetare pe care autoarea a întreprins-o ani de-a rândul. Ioana Crișan ,,s-a străduit să reaprindă în inimile noastre lumina mândriei de a aparține unui popor vechi și brav, tracogetodac, peste care interese distructive au dorit să tragă negre draperii de uitare”, vorba Sorinei Bloj care a comemorat-o de două ori pe prietena ei de suflet și a lansat o carte în memoria ei. Ioana Crișan știa atât de multe despre dacologie încât de fiecare dată când o ascultam părea o prințesă geto-dacă coborâtă din legendă. Am să o citez dintr-o carte pe care a scris-o acum 10 ani ,,Patrimoniul național al semnelor sacre precreștine, arhetipale, este un izvor de cultură și civilizație și trebuie cu sfințenie păstrat și apreciat. Aș dori ca aceste valori naționale să circule din țară spre exterior și invers, deoarece cultura noastră, arta populară și folclorul ne promovează în lume. Cultura nu poate fi tratată ca o marfă, ea este făcută din acei oameni adevărați, buni români, sufletiști, cu o inteligență nativă, cu dragoste pentru limba, istoria și pământul căruia îi aparțin, cu inima și sufletul lor. Din cele mai îndepărtate milenii și epoci diferite, simbolurile, sculptate, modelate sau țesute cu alesături din in, cânepă, lână sau bumbac, au făcut arc peste timp, până în prezent, aducând dovada existenței noastre pe aceste plaiuri carpatice”. Avea o dorință extrem de puternică de a se depărta de tot ceea ce este artificial și a se întoarce în sânul naturii. Mai rar mi-a fost dat să întâlnesc un om care să păstreze în suflet arta și cultura strămoșească, a valorilor tezaurului național românesc și să le respecte cum le respecta Ioana Crișan.

Întotdeauna aducea mulțumiri celor care au ajutat-o în decursul anilor să ajungă la desăvârșirea profesională, să fie aleasă în anumite funcții, sau sponsorilor care au contribuit financiar la tipărirea cărților sale. Nu era egoistă avea acea cu gratitudine care nu lipsește din portretul robot al nici unei personalități autentice plus doamna profesoară Ioana Crișan mai avea o vorbă de duh care mie îmi place foarte mult ,,Le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat într-un fel sau altul și îl rog pe Dumnezeu să îi răsplătească după voia Lui”. Iar dacă vine vorba de noi, cei care am cunoscut-o trebuie să îi mulțumim în primul rând pentru cea mai importantă lucrare pe care a scris-o,,Semnele de pe Tăblițele de la Tărtăria existente  în prezent în Arta Populară Românească”,  o carte de excepție care ar fi trebuit să fie susținută financiar direct de Ministerul Culturii sau cel puțin de Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național-Mureș și Primăria Reghin și  să se tipărească în peste 20.000 de exemplare. De ce? Simplu. Semnele de la Tărtăria din județul Alba au fost descoperite pe trei tăblițe de lut în anul 1961 de către cercetătorul clujean Nicolae Vlassa și reprezintă, după unii specialiști dovada celei mai vechi scrieri din lume. Iar lucrarea Ioanei Crișan vine să demonstreze perpetuarea acestor semne în arta populară românească  și această teză a fost prezentată de reghineanca noastră la al IV-lea Congres Internațional de Dacologie, care s-a desfășurat în luna iunie a anului 2003 la Hotelul Intercontinental din București și a fost publicată în același an, după congres, în Italia de către profesorul Marco Merlini. Cine este Marco Merlini ? Un profesor celebru, director executiv al institutelor de cercetare InnovaNet și EURO INNOVANET, director general al “Proiectului de cunoștințe Preistorice” din Roma, Italia, coordonator al M.U.S.E.U.M. – Rețeaua de muzee arheologice, istorice si preistorice din capitalele europene -, director de comunicare al Institutului de Arheomitologie din Roma și autor al “La scrittura è nata în Europa” în 2004. Același profesor universitar cu acordul autoarei a tradus-o parte a lucrării în limba engleză și a postat-o pe cel mai cunoscut site de specialitate din Europa ,,VIRTUAL MUSEUM OF THE INSCRIPTIONS”, MUZEUL VIRTUAL AL INSCRIPȚIILOR, făcând revelația Ioanei Crișan cunoscută în toată lumea. Din păcate cartea la care fac referire ,,Semnele de pe Tăblițele de la Tărtăria existente în prezent în Arta Populară Românească”, a Ioanei Crișan și care trebuia să fie un bestseller în lumea istoricilor a fost sponsorizată de doar trei oameni de afaceri și aceia din Reghin, Mircea Oltean, Laurenția Maria Grosu și Vasile Fărcaș și a văzut lumina tiparului în urmă cu 13 ani la o tipografie locală.


criani1Ultima ei dorință înainte să plece spre o lume mai bună a fost să ne rugăm pentru ea. Îmi place să cred că Biserica din ceruri a lui Dumnezeu s-a îmbogățit cu un creștin și profesoara Ioana Crișan, nu a murit ci doar s-a mutat la Școala Îngerilor acum zece ani.
Profesoara s-a stins din viață într-o zi friguroasă de vineri, la 1 februarie 2008, la una din secțiile Spitalului ,,Dr. Eugen Nicoară”, în jurul orei 7.15, răpusă de o ciroză la ficat după trei săptămâni de suferințe și a fost înmormântată în cimitirul ,,Petru Maior” alături de soțul ei profesorul Nicolae Crișan. În urma ei a rămas un fiu, dr. Marcel-Dan Crișan căsătorit cu dr. Magdalena Crișan care din 2014 locuiesc în Cluj-Napoca.

Matei Robert Mihai


Conținutul website-ului www.viselenuautermenlimita.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către ROBERT MATEI sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea materialelor noastre, vă rugăm să contactați administratorul site-ului pe adresa de e-mail: roberto_zizi@yahoo.com.


 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *