În amintirea unui prieten drag!

Pe 26 decembrie 2020, la ora 11, în Sfânta zi de Crăciun, a hotărât să se mute la Cei Drepți, cel ce a fost mr. (r.) Mircea Fitcal, consilier al Asociației Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Elena Cuza” din Bârlad, un OM iubit și apreciat de toți cei care l-au cunoscut.

Când pierzi un OM pe care l-ai cunoscut cu zeci de ani în urmă şi ai împărţit atâtea amintiri împreună orice cuvinte aş încerca să aşez pe hârtie sunt prea puține, pentru a îmi exprima regretul pentru trecerea sa la cele veşnice.

L-am cunoscut când era căpitan din cadrul Unității Militare UM 01577 Mociar – Reghin, în perioada 1983-1995 și m-am bucurat să aflu că și-a încheiat cariera militară la U.M. 01458 Bârlad pe funcția de comandant și șef al Comenduirii Garnizoanei. L-am reîntâlnnit pe maiorul (r) Mircea Fitcal în calitate de consilier în Consiliul Director al C.A.R.P. “Elena Cuza” din Bârlad după pensionarea mea când am fost ales preşedinte în cadrul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Reghin. Acum privind în urmă sunt bucuros că o perioadă, cât ai fost la Reghin i-am fost prin preajmă, i-am ascultat poveştile tinereţii apoi i-am cunoscut familia şi m-am putut bucura de realizările sale profesionale ca un frate mai mare.

Mircea Fitcal înainte de a da măsura însuşirilor sale, s-a afirmat ca un orator de mare clasă, atât prin forma discursurilor sale, cât mai ales prin fondul lor. Dincolo de asta a fost un mare patriot care şi-a asumat o mare răspundere civică lăsând în urma sa o carte de mare valoare pentru judeţul Vaslui. Ştiu că Mircea Fitcal este unul din coautorii cărții „Omagiu eroilor județului Vaslui”, alături de colonelul (rtg.) Constantin Chiper și magistratul pensionar mr. Mihai Nicolae, președintele CARP Bârlad, fiind cel care a luat la pas fiecare sat, fiecare comună, fiecare oraș, fiecare parte din acest județ pentru a identifica numele eroilor vasluieni, civili și militari, chemați la luptă și decedați pe câmpul de luptă în cele trei mari războaie din 1877-1878, 1914-1918 (1919), și 1939-1944.

Am aflat că a cercetat monumente, documente ale bisericilor, documente de arhivă, a apelat la profesori de istorie, preoți, oameni de carte, familiile eroilor, pentru a-i identifica pe cât mai muți din cei decedați pe câmpurile de luptă proveniți din județul Vaslui, apoi a pus toate aceste nume ale eroilor, precum și dovezi fotografice ale monumentelor, documente militare de luptă și o descriere a evenimentelor în care unii din ei au fost implicați în cartea „Omagiu eroilor județului Vaslui”. A depus o muncă colosală alături de ceilalți coautori din cadrul Asociației Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Elena Cuza” din Bârlad sub egida căruia și-a consacrat ultimii ani de viață şi și-a văzut un vis împlinit.

Nu am să uit niciodată colaborările noastre de la Reghin, de la Deda şi întâlnirea dintre delegaţia CARP Reghin şi reprezentanţii C.A.R.P. “Elena Cuza” la Bârlad unde prietenul meu Mircea Fitcal şi preşedintele Mihai Nicolae au făcut toate dilgenţele posibile să ne simţim ca acasă. A fost primiţi de Primarul Municipiului Barlad, dl. Avocat Dumitru Boros, membrii Consiliului Local şi o seamă de reprezentanți importanţi ai vietii publice bârladene.

Am vorbit despre însemnătatea Zilei Drapelului Naţional şi am prezentat informatii importante Reghin şi am primit informaţii preţioase despre Bârlad. Am depus în acorduri de fanfară coroane de flori la statuia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, intregitor de ţară, originar din Bârlad, am vizitat Muzeului de Istorie, Artă şi Arheologie “Vasile Pârvan”, Complexul muzeal Marcel Guguianu şi Mănăstirea Bujoreni. Tot atunci am prezentat în cadrul Teatrului “Victor Ion Popa” spectacolul “Mures călător, pe strune de dor” cu artiştii reghineni care s-a bucurat de un real success bârladenii afirmând că nu şi-au închipuit existenţa atâtor talente în Reghin…

Multe ar mai fi încă multe de spus de ofiţerul Mircea Fitcal care chiar dacă a părăsit Reghinul în urmă cu 25 de ani a rămas un prieten devotat al “oraşului viorilor” şi un colaborator de nădejde al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Reghin. În ultimii ani obişnuia să îşi serbeze ziua de naştere la Reghin înconjurat de prieteni săi din “oraşul viorilor”

Mircea Fitcal a avut dintotdeauna tact, ştiinţă, calm şi înţelepciune. Puţină lume ştie că de-a lungul vieţii a colecţionat cărţi de istorie şi a fost un mare admirator al Dr. Eugen Nicoară, al generalului Hugo Schwab şi al regretatului, Aurel Holircă din Reghin, învăţător, inspector şcolar, scriitor, prizonier de război şi deţinut politic pentru activitate anticomunistă reuşind să cumpere după moartea sa o însemnată parte din biblioteca acestuia.

Am avut atâtea discuţii frumoase şi proiecte constructive şi totuşi au rămas atâtea cuvinte nerostite. Colaborarea dintre noi a început atâte de frumos şi s-a sfârşit atât de brusc au rămas atâtea vise, gânduri frumoase şi proiecte care nu am mai apucat să le punem în practică.

Dragă Mircea, mi-ai lipsit ieri, îmi lipseşti azi şi îmi vei lipsi şi mâine. Îmi va fi dor de tine tot restul vieţii mele prieten drag. Se spune că prietenii adevărați nu pot niciodată să-și ia rămas bun, să îşi i-a la revedere sau să se despartă pentru totdeauna. Tocmai de acea nu am să îţi spun la revedere prietene, pentru că știu că ne vom întâlni din nou într-o zi. Până atunci mă rog ca Dumnezeu să te aibă în pază şi să îţi ocrotească sufletul.


 

Preşedinte CARP Reghin

Leon Stoica

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *