ÎN AMINTIREA SCUMPULUI MEU SOŢ MARIŞ NECITA MORT PENTRU PATRIE !

În curtea Bisericii Ortodoxe din Deda cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” o cruce veche de piatră mi-a atras atenţia datorită unui epitaf impresionant care mi-a reamintit că istoria nescrisă în cărţi, este înscrisă în cimitire : ÎN AMINTIREA SCUMPULUI MEU SOŢ MARIŞ NECITA MORT PENTRU PATRIE, NĂSCUT 1906 REPOSAT 1943 – DORMI ÎN PACE SCUMPUL NOSTRU TATĂ -.
În aceeași zi Dumnezeu mi-a scos-o în cale şi pe fiica acestuia care se pregăteşte să împlinească 80 de ani şi care mi-a spus cu amărăciune în glas că tatăl ei a murit pe front la Cotul Donului.

În lupta de la Cotul Donului şi din Stepa Calmucă s-au prăpădit 150.000 de ostaşi români. Dar, conform datelor publicate de profesorul Raoul Şorban în cartea sa „Invazie de stafii“ (Editura „Meridiane“, 2003), acolo s-au pierdut şi 100.000 de români care făceau parte din armata maghiară…

Unul dintre aceştia a fost bravul dedean Mariş Necita care a murit pentru ţară şi pentru Istoria Neamului şi a lăsat în urma sa 4 copii orfani şi o cruce rece de piatră care mai aminteşte trecătorilor că aici au trăit oameni demni care au considerat că să lupte pentru țara lor era în primul rând o datorie  şi în al al doilea rând o onoare…

Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace şi să-i fie memoria binecuvântată !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.