Dimitrie Sturdza “Simona Halep este o sportivă iubită în lumea întreagă și dacă fiecare român s-ar fi bătut în viață, cum a luptat Simona Halep, la Roland Garros astăzi, România ar fi fost o țară senzațională”

La aproape 80 de ani, pe care îi va împlini pe 12 octombrie, prinţul Dimitrie Sturdza este în formă de zile mari încă vânează și mai joacă, din când în când, golf, și tenis de câmp, sportul în care s-a consacrat în Elveţia, în anii ’60-’70. L-am vizitat săptămâna trecută la Cabana Cerbului unde l-am găsit în mijlocul unei partide de remi cu mai mulți intelectuali. Într-o pauză, a acordat un interviu site-ului “viselenuautermenlimita.ro”, prin care dovedește că nu se asociază cu oricine, numai de dragul de a avea admiratori ci că și trăiește cum simte, adică nu tolerează oamenii fără principii și consideră că trebuie oprită moda de a schimba legi pentru a salva politicieni corupți. Ascultându-l, realizezi că educația este ca și eleganța dacă nu o ai … nu te poți preface, că de fapt educația ne face ceea ce suntem. Dimitrie Sturdza este genul de om care te motivează să lupți pentru visele tale și dacă îți dorești ceva în viață, atunci te face să conștientizezi că tu trebuie să faci lucrurile să se întâmple, pentru că unicul lucru care pică din cer…e ploaia

.

 

 

18-Erfolge-Davis-Cup-Final-1992
Echipa Cupei Davis a Elveției din 1992 în frunte cu căpitanul Dimitrie Sturdza, Marc Rosset, Jakob Hlasek, Claudio Mezzadri și Thierry Grin care au ajuns în finală cu echipa Statelor Unite ale Americii, în Texas  

Rep.: Alteță, și la aproape 80 de ani, continuați să vă întreceți cu timpul. Vă admirăm de ani de zile stilul de viață pe care îl promovați și modul în care v-ați pus amprenta ca familie și ca persoană asupra istoriei României. Aveți o vitalitate contaminantă, o energie mentală de invidiat și un fel de a vă bucura de viață molipsitor. Aveți regrete privind în urmă?


Dimitrie Sturdza: Dacă mă gândesc bine, nu am regretat niciodată ceva, în afară de un singur lucru: că nu am fost un părinte suficient de bun, când copii mei erau mici, și nu am avut foarte mult timp pentru ei, din cauza tenisului și afacerii. Dar era necesar să fac bani, să pot să îmi întrețin familia pentru că nu aveam bani deloc, și după multă muncă și sacrificii am reușit să îmi creez un nume și un renume. Eu nu m-am îndoit niciodată de rezistența mea și de capacitatea de a face față provocărilor dar, să știți că, în calitate de român, este extrem de greu să faci o carieră într-o țară străină. Eu, nefiind de origine elvețian, a trebuit să pornesc aproape de la zero într-o țară în care este totul rezervat pentru băștinașii lor. În Elveția poți reuși doar dacă ești cel mai bun în domeniul tău. Cel mai mult m-a ajutat în viață tenisul. După ce mi-am făcut o imagine foarte bună nu a mai fost nici o ușă, de la Guvern și până la președinte, să nu mi se deschidă. Azi nu mai poți merge la o universitate cum a fost în cazul meu, (am absolvit o facultate de Fizică Atomică la Politehnica de la Lausanne) și am devenit și numărul 1 ca jucător de tenis în Elveția. Azi nu mai e posibil așa ceva, ori joci tenis, ori alegi o altă carieră pentru a fi performant. Eu am fost de 32 de ori campion, la simplu, la dublu și dublu mixt la amatori și locul IV la facultatea de Politehnică într-o instituție de învățământ de prestigiu care este pe locul 12 în clasamentul universităților din Europa pentru simplu fapt că limba de predare e doar franceza altfel ar fi fost în primele 3. Eu nu am vrut să fiu niciodată nr. 2. Am fost toată viața un om foarte ambițios și când am trecut la profesioniști am ajuns nr.12 din Europa, și locul 29 mondial conform unui clasament realizat de un jurnalist și mă mândresc cu asta.  Nu aveam cum să fac mai mult pentru că am început să fac tenis târziu, fiindcă am pus studiile pe primul plan.


Rep.: Știu că sunteți un mare admirator al lui Roger Federer, pe care îl considerați “cel mai mare sportiv din toate timpurile”, dar ce părere aveți despre talentul şi ambiţia Simonei Halep, actuala deținătoare a trofeului “Roland Garros”. A urmărit Dimitrie Sturdza finala?


D.S.: Nu am scăpat nici o minge. A fost o plăcere și aproape am plâns, când, la final toți românii din tribună au intonat imnul României, la unison cu Simona Halep. Este atât de populară și în afara granițelor, nu doar în România, că nu vă puteți imagina și pe bună dreptate, pentru că se luptă să își realizeze visele ei din toată inima. E un exemplu pentru noi toți. Este extraordinară. În afară de domnul Radu Banciu, care cred că este singurul român care nu o iubește pe Simona Halep, o iubește toată lumea, merită respectul nostru și este un exemplu pentru noi toți. Ăsta e adevărul: Simona Halep e numărul 1 mondial. A câştigat French Open şi a devenit prima jucătoare româncă ce ridică trofeul de la Roland Gaross, după 40 de ani, de la perfomanța Virginei Ruzici. Simona Halep este o sportivă iubită în lumea întreagă și dacă fiecare român s-ar fi bătut în viață, cum a luptat Simona Halep, la Roland Garros astăzi, România ar fi fost o țară senzațională.

Simona Halep No 1 Roland Gaross

      Foto: Twitter/ Roland Gaross – Simona Halep


Rep.: Cum comentați reacția americancei Sloane Stephens, la ceremonia de premiere de la Roland Garros, unde a fost învinsă de Simona Halep?


D.S.: Cel mai frumos gest pe care l-a făcut Sloane Stephens, la adresa româncei noastre, a fost că a recunoscut superioritatea numărului 1 WTA şi a mărturisit că nu ar fi vrut să piardă în faţa altcuiva o asemenea finală de Grand Slam. A spus: ,,Felicitări, Simona, pentru primul tău turneu de Grand Slam. Îţi stă foarte bine cu acest trofeu. N-aş fi vrut să pierd în faţa altcuiva decât împotriva numărului 1 mondial”. Adică, o declarație fără comentarii.


Rep.: Vă amintiți cum v-ați cunoscut ?


D.S.: Acum câţiva ani, m-a sunat Virginia Ruzici, fosta jucătoare profesionistă de tenis, de care mă leagă o prietenie de 50 de ani și care în 1978 câștiga finala de la Roland Garros și a venit la mine la birou. Mi-a spus că Simona Halep, despre care ştiam că este o mare speranţă a tenisului românesc, are nevoie de ajutor financiar ca să poată merge la mai multe turnee, în occident. Eu i-am spus: “Ok” și m-a întrebat dacă pot să vorbesc și cu fratele meu Eric, care are o bancă în Elveţia. Am aranjat o întâlnire la Zurich, unde am cunoscut-o pe Simona. E o fată extrem de educată, drăguţă, cu o mare ambiţie de a reuşi. I-am dat banii, 50.000 de euro, plus o mașină să aibă să se deplaseze din Constanța, iar ea a jucat o vreme cu sigla firmei mele şi cu cea a băncii fratelui meu pe tricou.
După vreun an, prietenul meu, Ion Țiriac, când a văzut că devine din ce în ce mai bună, i-a intermediat un contract de sponsorizare cu compania Dedeman și firma Adidas și foarte bine a făcut. Atunci eu și fratele meu ne-am retras ca sponsori, dar sunt foarte mândru că noi am ajutat-o când ea era o copilă și lumea nu prea știa de Simona Halep. Câștigase turneul de juniori de la Paris, dar câți nu au câștigat la juniori și apoi s-au pierdut pe drum. Noi ne-am bucurat să o ajutăm. Şi suntem mândri de performanţele ei.


Rep.: Dumneavoastră, personal, de câte ori ați jucat la Roland Garros?


 

Dimitrie Sturdza pe vremea când era campion absolut al Elvetiei la tenis
Dimitrie Sturdza românul care a scris cea mai frumoasă pagină din istoria tenisului din Elveția

D.S.: Am jucat de 17 ori la Roland Garros şi cel mai bun rezultat a fost că am ajuns în turul 4. La Forest Hills am făcut turul 3, iar la Wimbledon nu reuşeam să trec de turul 1, fiindcă nu eram obişnuit cu iarba. Însă tenisul de atunci în comparație cu cel de acum, e complet schimbat. Totul e la superlativ, terenurile, rachetele, echipamentul. Pe vremea mea, aveam adidaşi în care abia puteam să mă mişc, iar dintr-un set de 6 mingi, nu săreau două la fel.


Rep.: Credinața a fost întotdeauna prezentă în viața dumneavoastră ?


D.S.: Eu cred în Dumnezeu, ca fiecare bun ortodox, dar cred totodată și în puterea binelui. Cred că toți care au făcut rău vor fi pedepsiți, mai devreme sau mai târziu în special cei care i-au făcut rău României. 


Rep.: Spuneți-mi care sunt principiile după care v-ați ghidat în viață?


D.S.: Unu: să nu fur. Doi: să nu mint. Trei: să îmi respect părinții. Patru: să încerc să fac bine în jurul meu. Cinci: toate restul la un loc.


Rep.: Ați plecat în 1948 din România. Vă mai amintiți cum a fost acea zi?


D.S.: Au trecut anul acesta 70 de ani de atunci. Țin minte că încă nu aveam 10 ani împliniți când am plecat. Noi aveam după cel de Al Doilea Război Mondial foarte multe mașini și îmi amintesc foarte clar că aveam un Fiat mare cu niște cauciucuri de avion mic, că pe vremea aceea nu prea se găseau roți. Tata ne-a urcat pe toți cei trei frați în mașină și mi-a spus că vom face înconjurul României pentru a nu ne uita niciodată țara. Am plecat din București la Brașov, Târgu-Mureș, apoi la Suceava, la Piatra-Neamț și acolo m-a făcut să desenez Masivul Ceahlăul, care este situat pe teritoriul județului Neamț, la mică distanță de orașul Bicaz și de Lacul Izvorul Muntelui. Mai țin minte cum arată Ceahlăul și în ziua de azi.La o lună deja făceam un concurs cu ceilalți frați ai mei, care desenează mai bine Masivul Ceahlăul și harta României, cu tot, cu Basarabia.


Rep.: A fost vreodată furat Dimitrie Sturdza ?


FVC_5595

D.S.: Da, în România am fost furat tot timpul. Dar nu sunt supărat, că au fost turcii pe vremuri și apoi au venit comuniștii după ceea și s-a împământenit aceste infracțiuni contra patrimoniului. În comunism, dacă nu furai, din stânga sau din dreapta nu puteai să te descurci. Au continuat furturile și după Revoluția din 1989, în special de la Stat care a devenit un obicei. Ce mă deranjează cel mai mult, venind dintr-o țară ca Elveția, unde comunitatea, cantonul și țara e făcută pentru cetățeni, să îi protejeze și autoritățile protejează, cetățenii, cantonul și Statul în schimb aici dacă poți să furi ceva de la Stat o faci fără nici o remușcare și mai ales foarte mulți politicieni au deviza asta: ,,fur cât pot“ și din cauza asta nu suntem între primele 3 țări din Europa. Din bogățiile noastre, din mineralele care există este incredibil că suntem la coadă cu bulgarii, care chiar nu au nimic. Asta este soarta noastră. Timpurile lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul au apus când țineam cu țoții să fim împreună. Acum e o criză de respect, e criză de ajutor între oameni, e criză de sinceritate. Fiecare e pentru el și atât. Partidele politice în loc să se unească pentru a scoate țara din mizerie, se duelează, se persiflează și încercă să intimideze justiția la televizor, dar nu văd să facă un program de guvernare: să facem autostrada de la Iași până la Oradea sau până la Arad sau să se facă o autostradă pentru moldoveni de la Botoșani până la Constanța. România e blocată în stadiul actual, cu un stat prost administrat, cu o economie mediocră și înecată în corupție. Nu văd nici un program prin care să se construiască școli noi, spitale mai performante sau care să oprească medicii să mai plece în străinătate la muncă. Văd numai certuri între politicieni. Ei se gândesc numai la buzunarul lor în loc să se gândească la ce ar fi bine pentru țară. În schimb ce am găsit aici bun, prieteni, români adevărați care au o căldură în ei și te primesc într-un fel în care nu poți fi primit nici în Germania, nici în Elveția nici în Austria care sunt cele trei țări de bază din Europa.


Rep.: Cum arată o zi din viața dumneavoastră, o zi obișnuită?


D.S.: O, arată foarte bine fără a intra în detalii.


Rep.: Vă enervează ceva la vârsta asta?


D.S.: Acum 13 ani doctorii din Elveția mi-au scos inima, mi-au pus 8 by-pass-uri și am stat pe un plămân artificial, portabil care avea ca rol susţinerea funcţiilor respiratorii şi cardiace. Operația a durat 5 ore și după 8 ore m-am trezit și am constatat că încă mai trăiam. Am întrebat un asistent: unde sunt? În camera rece sau camera caldă? Acesta mi-a răspuns pe un ton umoristic : În camera caldă că nu mai aveam loc în camera rece. Apoi am mai fost supus unei intervenţii de bypass la stomac și totuși uite că sunt apt pentru atâtea activități, în continuare. Dar după operația pe inimă din cauza colesterolului doctorul mi-a spus: probabil, conduceți prea repede și vă enervați prea mult. Aveam pe atunci 12.000 de doamne care au lucrat în firma mea și mi-am promis că nu mă mai enervez și de atunci sunt un optimist incorigibil. 


Rep.: Apropo de angajate ce nu poate ierta Dimitrie Sturdza la o femeie?


D.S.: Să mă mintă sau să mă fure. Nu există toleranță la aceste chestiuni pentru mine.


Rep.: Aveți vreun viciu ?


D.S.: Da am un viciu: vreau în viața asta să trăiesc bine. În schimb cunosc mulți oameni care sunt mult mai bogați decât mine, și se plâng și sunt mult mai nefericiți, pentru că aleargă numai după bani. Eu dacă am bani suficienți să îmi plătesc salariile, și mai îmi rămân să merg să joc golf, tenis, sau să vânez sunt mai mult decât fericit.


Rep.: Ce personaj istoric admiră Dimitrie Sturdza?


D.S.: Există mai multe personaje istorice care îmi plac. Anume Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și poate nu o să vă vină să credeți, regele Mihai. Însă, Mihai Viteazul îmi place cel mai mult pentru că a rămas în istorie ca primul domnitor care a reuşit să unească cele trei provincii româneşti: Moldova, Ardealul şi Ţara Românescă. Ștefan cel Mare pe lângă calităţile sale de conducător, este adevărat că a fost o persoană religioasă dar şi foarte crudă în acelaşi timp. El a construit zeci de biserici şi mănăstiri, însă se pare că ar fi şi omorât fără milă, mai ales atunci când simţea că este trădat ceea ce nu mi se pare o treabă bună.
Dar am să vă mai spun un lucru pe care poate acum nu îl înțelegeți, îl admir pe regele Mihai, care a fost un om modern, nu a trăit în exil în hoteluri și nu a cerut nimic de la nimeni să se umilească. L-am cunoscut foarte, foarte bine a fost un om foarte demn și chiar dacă a fost înfrânt de istorie, a dovedit un patriotism exemplar în anii grei ai exilului. S-a văzut cum a fost apreciat de români fostul suveran la înmormântarea sa. Nu ai cum să spui că nu te-a impresionat înmormântarea regelui Mihai. Niciunui rege al României nu i s-au asigurat funeralii naționale precum cele organizate pentru regele Mihai de către….republică. Știți foarte bine că fostul suveran a fost umilit de regimul fostului președinte Ion Iliescu. Când a venit regele Mihai în țară prima dată, chiar de Crăciun în 1990, autoritățile l-au oprit în drum spre Curtea de Argeș și i-au obligat să se întoarcă la aeroport și să plece din Romania. A doua zi am fost la președintele Ion Iliescu personal și i-am spus franc în față că a făcut cea mai mare greșeală din toată cariera lui de Șef de Stat și el mi-a spus: ,,Da, este adevărat. Am să încerc să repar asta“ și chiar a încercat doar că regele Mihai nu prea a mai vrut să vorbească cu el.

iliescu_regele_mihai_27145500 - Copy

viselenuautermenlimita.ro 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *