,,Cum a dormit Nicu Ceaușescu trei zile la Reghin?“

                Despre sex-simbolul epocii de aur Nicu Ceauşescu, au curs râuri de cerneală în ultimii 26 de ani. Zeci de ziariști, după Revoluția din decembrie 1989, s-au repezit să scrie sute de articole care au făcut deliciul publicului amator de ,,senazații tari“. Majoritatea s-au întrecut în a scrie povestiri celebre în care au descris viaţa trăită la maximum, aventurile cu zeci de femei sau despre excesul de alcool al fiului dictatorului. De curând am descoperit o înregistrare pe reportofonul meu cu un prieten drag, care azi nu mai este printre noi: Alexandru Mera, care a lucrat mulți ani la Stația de  întreținere și siguranța drumurilor și a văzut multe lucruri care dizlocă realitatea și conștiința.
                Mă întâlneam cu dânsul ori de câte ori avea răgaz și de la el aflam multe despre Reghinul de ieri, cu bune și cu rele dar întotdeauna îți lăsa impresia că că nu e epuizat tot ce putea oferi. Zidul de ironie și aura enigmatică cu care se înconjurase au reușit să-i înșele pe mulți, care nu știau cu câte se luptase în viață. Și așa a fost până în ultima clipă a vieții, niciodată nu spunea prea multe o dată, ca să îl mai cauți dacă vrei să afli secrete.   
         Era într-o zi de vară a anului 2013, când l-am întâlnit întâmplător în parc și chiar dacă nu m-a rugat să îi țin companie, i-am citit nostalgia în ochi și i-am intuit dorința de a sta la o șuetă. M-am așezat lângă el și am început să pălăvrăgim despre viață, idealuri, eșecuri  și despre puterea de a alege independența conștiinței.  Printre mai multe frământări care le avea, mi-a făcut o dezvăluire în premieră despre familia fostului preşedinte comunist. ,,Nicu Ceaușescu a dormit trei zile în casă la mine“ și asta după ce  în tinerețe, avuse ocazia să îi întâlnească pe Nicolae Ceaușescu, pe Gheorghe Gheorghiu Dej sau pe Gheorghe Maurer.
Poate nu vă vine să credeți, dar e adevărat al treilea fiu al dictatorului, Nicu Ceaușescu, alintat ,,Prințișorul“ a stat în Reghin incognito 3 zile, în urmă cu 37 de ani. Care a fost motivul șederii sale în orașul viorilor și cum a ajuns în locuința lui Alexandru Mera?
        Totul a început de la un telefon primit de reghinean din partea unui tovarăș de la București, membru în Comitetul Central al Securități Statului, care făcea parte din garda prezidențială a lui Nicu Ceaușescu, care l-a întrebat dacă poate să îi facă o vizită împreună cu ,,Prințișorul“, odrasla celui mai iubit fiu al poporului.
         Alexandru a fost de accord, doar că i-a explicat ofițerului de Securitate că nu dispune de hrană și băuturile adecvate pentru un fiu de prședinte. Asta a fost cea mai mică problemă pentru că ,,au venit băieții cu ochi albaștri“, cu arsenalul. I-au umplut frigiderul cu conserve de carne, apă minerală, votcă stalinskaya și multă bere pentru că se știa că printre multe calități Nicu Ceaușescu avea și un mare defect: era pilangiu. În cele trei zile, fiul președintelui a fost supravegheat în casa lui Alexandru Mera, de pe strada Terasei din oraș, de 5 paralei înarmați, veniți din București iar afară de Securitatea din oraș, în frunte cu șeful Miliției, Ion Gheorghe, care a asigurat paza lui Nicu Ceaușescu 24 de ore din 24.
         Alexandru Mera mi-a povestit că în cele trei zile a avut mai multe discuții cu mezinul familiei Ceauşescu, dar abia atunci și-a dat seama că  Nicu nu credea în comunismul promovat de tatăl său. Nu era deloc cum scria în ziare. “Nicu Ceaușescu era un bărbat foarte inteligent, care nu renunța niciodată la demnitatea personală, căruia îi plăcea viața și care nu dădea doi bani pe, pregătirea politică”. A stat în casă trei zile, a mâncat, a băut s-a uitat la televizor, a jucat table și cărți în casa reghineanului, sau spus bancuri, a râs mult, dar nu avea acel râs de afirmare a superiorității și al disprețului pe care îl au forte mulți oameni care au acces la putere și fac mișto de cei care au fost mai puțin privilegiați în viață. Nicu avea 28 de ani, era plin de viață și nu își arăta slăbiciunile în fața nimănui. 
           Fiul dictatorului, în cele trei zile incognito în Reghin, a făcut câteva deplasări până în comuna Gurghiu, cu mașinile organelor de Securitate. Interlocutorul meu mi-a povestit cum la un momentdat, deși erau în mașină în drum pe Valea Gurghiului, băieții au băut stalinskaya, iar Nicu Ceaușescu nu a avut nici o reacție, fiindcă era  obișnuit cu astfel de practici și i-a lăsat pe băieți să își facă de cap. Se îndreptau spre Liceul Forestier, unde se desfășura Campionatul Național de Hoină, pe terenul de sport din incinta școlii silvice, unde în același an s-a construit și amplasamentul pentru aterizări de elicoptere, în eventualitatea unor partide de vânătoare pe vale, a președintelui Nicolae Ceaușescu.  Mera Alexandru mi-a explicat cum Nicu, după ce a participat la festivitatea de premiere, a servit un prânz la Gurghiu între elevii școlii silvice, fără să îi fie teamă că îi este pusă viața în pericol. De fapt, în realitate el era un pericol de fiecare dată, când se îmbăta pentru că nu de puține ori a devenit protagonistul unor întâmplări cu efecte letale. 
Eu personal nu l-am regretat niciodată pe Nicu Ceaușescu, deși recunosc că mi-a fost milă de el la Revoluția din Decembrie 1989, când l-au adus revoluționarii în studioul TVR, după ce a fost înjunghiat cu un cuțit într-un autobuz și a fost tâlhărit furândui-se ceasul, un Rolex de aur în valoare de 7800 de dolari.
             Dar pe atunci nu citisem încă Dicționarul ,,Victimele terorii comuniste – arestați, torturați, întemnițați, uciși“, scris de Cicerone Ianițoiu, care povestea de accidentul din 1972, în care fiul dictatorului a ucis o fată de 18 ani, pe trecerea de pietoni. Apoi am citit în cartea “Ochii fericiţi”, a lui Erwin Wickert, fost ambasador al RFG în România despre aceeași dramă, rapid muşamalizată. Deşi nici astăzi nu se ştie cu exactitate cum s-au petrecut lucrurile în afara unui cerc restrâns de apropiaţi ai puterii şi câţiva oameni din ,,aparatul de partid şi de stat”, care au dus secretul în mormânt. Însă victima se știe că a fost Doina Hîlmu, o elevă de 18 ani, călcată cu maşina de Nicuşor Ceauşescu în intersecţia de lângă statuia Aviatorilor, din Bucureşti, pe 4 iunie 1972, la orele 13.30. O fată de 18 ani care avea toată viața înainte!.
         Cenzura comunistă, paisprezece zile mai târziu, scria în ,,România liberă o mică știre vis-a-vis de pietonii neatenţi, și consemna şi moartea tinerei Doina, pe care ar fi accidentat-o sergentul major de miliţie, Gheorghe Răşchitoru! În realitate era o încercare jalnică de a manipula publicul. Fata avea 18 ani şi a murit pe loc, în urma accidentului, datorită lui Nicu Ceaușescu, care a ţâşnit cu viteză pe şoseaua Aviatorilor, iar preotul care a dus cadavrul fetei în biserica din apropiere pentru ai face preveghiul s-a trezit la câteva zile că i-a fost demolată biserica la ordinul lui Nicolae Ceaușescu.  Miliţienii de la circulaţie l-au lăsat să plece imediat, însă cei din maşina care îl escorta au fost reţinuţi. Povestea s-a închis, aşa cum era de aşteptat, fără alte consecinţe pentru cel de al treilea fiu al dictatorului. Din câte se aude, azi Nicu a fost trimis cu un avion secret în Elveţia, în timp ce mamei fatei i s-ar fi oferit suma de 100.000 de lei, drept despăgubire, de parcă suferința ar putea fi decontată în numerar. Despre fostul sergent major Răşchitoru condamnat în locul lui Nicu Ceaușescu se spune că a fost judecat și întemnițat la trei ani și șase luni de închisoare dar în final a executat 1 an și patru luni. Nicu a primit o altă maşină, mai târziu, un Audi-sport, cu care cel mai probabil a venit și la Reghin.

Poveștile despre vizitele personalităților și criminalilor la Reghin vor continua. Va urma!


Robert Matei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *