Cine l-a ucis pe avocatului săracilor şi apărătorul şomerilor?

În fiecare casă se spune că există cel puțin o poveste de familie care, dincolo de orice moment de grație sau strălucire, ascunde un secret cutremurător care așteaptă să fie descoperit de omul potrivit, iar dacă nu se întâmplă se pierde în negura timpului. În urmă cu unsprezece ani Dumnezeu mi-a întins o mână să devin jurnalist și să cunosc o mare de oameni pe care a trebuit, sub o formă sau alta, să îi studiez, să îi cunosc și să îi prezint opiniei publice. O parte din ei mi-au rămas în suflet, pentru că aveau acea sevă miraculoasă a neamului românesc, pentru că știau că adevărul este singura armă a istoriei și aveau nevoie de un confident de încredere, să se spovedească. Mărturisirile lor au generat un nesecat izvor de descoperiri care mi-am propus să rămână scrise în amintirea timpului care trece și ne mistuie, rând pe rând. Azi, mulți nu mai sunt locuitori ai acestui pământ, dar au fost oameni care au așteptat ani de zile să apară descoperitorul lor. Așa am ajuns să intru în posesia unor scrisori inedite, invitații de nuntă, manuscrise, jurnale, fotografii cu paspartu, pe cale de dispariție, și nu în ultimul rând tezaure umane, locale care mi-au relatat povești fascinante, povești pe care n-ați găsit ocazia niciodată să le auziți sau să le citiți, ”viselenuautermenlimita” vă oferă șansa să descoperiți docu-drame și mituri-urbane, evocate de Matei Robert Mihai, pentru că Reghinul a avut întotdeauna oameni de valoare cu istorii care nu au fost niciodată ,,simplu” de înțeles.

Episodul V 

 

Anul acesta s-au împlinit 83 de ani de la moartea lui Ioan Şulariu, căruia i se mai spunea şi “Avocatul săracilor”, datorită generozităţii de care a dat dovadă de-a lungul vieţii şi dorinţei de a-şi ajuta semenii săraci. Un nume care nu trebuie şters niciodată din istoria Reghinului, în primul rând pentru că toată viaţa acestui om a fost o demonstraţie pentru un adevăr şi în al doilea rând pentru că această figură marcantă a perioadei interbelice a rămas, până în ultima clipă a scurtei sale vieţi, un luptător cu convingeri democrate ataşat clasei muncitoare şi mulţimilor exploatate. A murit la doar 36 de ani, în urma torturilor din beciurile Siguranţei la care a fost supus de autorităţile revizioniste în timpul celor 4 arestări. A fost bătut cu bestialitate de anchetatori semianalfabeţi ai regimului burghezo-moşieresc, pentru că a avut curaj să înfiinţeze o publicaţie locală intitulată ,,Glasul Şomerilor” (Revistă socială lunară pentru combaterea lipsei de lucru), simultan cu marea luptă dusă de masele populare împotriva exploatării şi asupririi sociale din anii crizei economice din perioada 1929-1933.


“Glasul şomerilor” a adus moartea avocatului


Ioan Şulariu  (uneori ortografiat Șularu) s-a născut în anul 1899 în satul Râpa de Jos în familia lui Ioan Şulariu a lui Todor, zis Barbura, ( primar în Râpa de Jos peste 30 de ani) şi al Ioanei lui Marianu Oprii, ambii părinţi provenind din familii care se bucurau de mult respect în rândul locuitorilor din localitate. După absolvirea şcolii primare în satul natal şi-a continuat studiile liceale la Blaj, unde a cunoscut îndeaproape lupta poporului român pentru dreptate socială şi naţională, activitatea şi opera renumiţilor cărturari de pe aceste meleaguri. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Ştiinţe Juridice a Universităţii din Cluj, unde s-a axat pe literatura juridică, filozofică şi socialistă. În aceiaşi perioadă a desfăşurat în rândul studenţilor o bogată activitate de popularizare a ideilor înaintate progresiste. A devenit specialist în drepturile omului, raportul dintre muncă şi capital şi natura orânduirilor sociale. După absolvirea studiilor universitare, Ioan Şularu s-a mutat în oraşul Reghin, unde şi-a deschis un select birou de avocatură. A apărat drepturile celor mulţi şi obidiţi, indiferent de naţionalitate. Alături de Lucreţiu Pătrăşcanu, (avocat de carieră, politician, ministru de justitie, care a ,,patronat” activitatea Tribunalului Poporului şi a gestionat aplicarea legii criminalilor de război), a candidat la alegerile parlamentare din 1932 pe lista Blocului Muncitoresc Ţărănesc din judeţul Mureş, însă din nefericire, lista nu s-a putut depune, pentru că delegaţia şi propunătorii ei au fost arestaţi la comandă politică la sfârşitul lunii iunie. A fost eliberat după alegeri, pentru a nu stârnii valuri în presa scrisă şi în cercurile de intelectuali cu care se întâlnea pentru ca era un candidat cu potenţial în Parlamentul României.
Ataşat clasei muncitoare şi mulţimilor exploatate, în 25 ianuarie 1933 Şularu a tipărit pe cheltuială proprie ,,Glasul Şomerilor”, o revistă socială lunară, pentru combaterea lipsei de lucru. Redacţia şi administraţia ziarului a fost în Piaţa Regele Ferdinand nr.17. Un exemplar costa 20 de lei, abonamentul anual se ridica la 365 de lei. După apariţia ziarului, în luna ianuarie a anului 1933 autorităţile au ripostat în mod barbar şi l-au arestat, pentru că a avut curajul civic al rostirii şi înfruntării adevărului indiferent de consecinţe. Din caseta redacției mai făceau parte și învățătorul  Vasile Netea (viitorul istoric, politician și deținut politic) și profesorul Ioan Boeriu directorul primului Liceu Românesc din Reghin.


Ioan SulariuÎn 25 octombrie 1933 avocatul s-a căsătorit cu o contabilă pe nume Irina Ilyes (n. în 14 octombrie 1914 – d. în 3 martie 2014), fiica lui Ianos şi Maria din Reghin, cel mai probabil pentru a spăla onoarea fetei care la două luni şi jumătate de la oficierea căsătoriei a născut o fetită, Stela în 10 ianuarie (care mai târziu a devenit profesoară de pian în Reghin). Din Registrul Botezaţilor pe anul 1934 al Bisericii Ortodoxe ,,Inălţarea Domnului” reiese că fiica avocatul a fost botezată pe 20 iunie, de către preotul protopop Ioan Malos şi i-a avut ca naşii pe Emilia Toboc şi Magdalena Weninger. În 1934 Ioan Şularu şi-a dat doctoratul în avocatură cu tema “Normele drepturilor individului” şi a editat cea de a doua revistă ,,Buletinul Legilor” în Reghinul Săsesc pentru ai ajuta pe locuitorii săraci care nu cunoşteau legile.


A luptat împotriva exploatării burgheziei, a fascismului şi pentru o societate mai bună


Ioan Şulariu a avut curajul să lupte cu toate “armele” profesiei de avocat şi jurnalist pentru cauza celor mulţi contra exploatării burgheziei şi fascismului pentru o societate mai bună şi mai dreaptă. ,,Glasul şomerilor” a reprezentat organul de presă al miilor de oameni ai muncii, care în timpul crizei economice au îndurat şomajul, mizeria şi foamea. În articolul de fond intitulat “O nouă clasă socială”, se precizează că “această nouă clasă este clasa şomerilor, flămânzilor, oropsiţilor de soartă, şi de omenie. nu din lenevia muncitorilor, cum le place la stăpâni să spună, ci din lipsă de locuri de muncă”. Se arată apoi că “Glasul Şomerilor” va striga în auzul şi văzul tuturora ,,dreptul la viaţă şi existenţa pentru toţi”. Aceste afirmaţii l-au costat mult pe avocat care imediat după apariţia ziarului a fost arestat în mod brutal de autorităţi. Singurul număr al publicației “Glasul Şomerilor” publicat de Ioan Șulariu există și în fondul documentar al Bibliotecii ,,Petru Maior” din municipiu care poate fi studiat în cadrul ,,Sălii de Lectură” a instituției.

 


A murit demn păstrând portretul ideal al eroului, iubitor de ţară şi de neam


Şulariu a fost condus pe jos de la Jandarmeria din Reghin la Prefectura Poliţiei din Tîrgu-Mureş, după care a fost dus din post în post de Poliţie pe jos până la închisoarea din Alba-Iulia. În toată această perioadă a avut de îndurat multe umiliri din partea anchetatorilor, care i-au adus o serie de învinuiri imaginare, încălcându-i demnitatea umană. A fost bătut cu sălbăticie în detenţie şi schingiuit de anchetatori. Din cauza tratamentului inuman la care a fost supus Ioan Şulariu s-a îmbolnăvit grav şi abia după ce a devenit ,,o legumă”, autorităţile l-au eliberat pentru a evita complicaţiile care le-ar fi produs decesul unui avocat după gratiile închisorii. Tatăl său l-a dus la toţi doctorii din Reghin, Tîrgu-Mureş şi Cluj să îl vindece. Prea târziu însă, microbul tuberculozei era prea adânc intrat în plămânii lui. Astfel că la 21 ianuarie 1935, avocatul s-a stins din viaţă demn, păstrând portretul ideal al eroului, iubitor de ţară şi de neam la care sinceritatea şi curajul au fost profunde şi nu drămuite în funcţie de conjunctură, interese meschine ori frică. Trupul neînsufleţit al avocatului luptător pentru cauza muncitorilor şi ţăranilor săraci a fost depus în cimitirul bisericii ortodoxe din Râpa de Jos şi înmormântat creştineşte de către preotul paroh al comunei, Ioan Buiu ajutat de preoţii D. Radu din Pietriş, P. Şendrea şi Gh. Mariţa din Luieriu.
Au trecut 83 de ani de la moartea avocatului Ioan Şulariu, dar complotul tăcerii colegilor săi de generaţie în problema morţii unuia dintre cei mai mari militanţi ai comunismului şi unul dintre cei mai apreciaţi luptători pentru cauza celor mulţi şi săraci naşte un mare semn de întrebare. De ce comuniştii nu l-au salvat şi nu au protestat public când a fost arestat?. Dar şi mai suspect e faptul că deşi România a fost condusă după moartea sa, 25 de ani chiar de comuniști, nu s-a mai redeschis nici o anchetă în cazul morţii subite a lui Ioan Şulariu şi numele anchetatorilor care l-au maltratat pe avocat nu au fost făcute publice niciodată.
Ca şi o curiozitate în anul 2010 la Concursul National de Epigrame ,,Cobra” profesorul Petru-Ioan Gârda din Cluj-Napoca a obţinut o menţiune cu o epigrama inspirată pe baza unor spicuiri din istoria oraşului Reghin cu referire la impactul care la avut publicaţia ,,Glasul şomerilor” în oraş – ,,Lor nu le-ar micşora din chin/ şi nu le-ar îndulci amaru, Dar unor mahări, cel putin, Le-ar sta în coastă ca şularu”.

 

(Informațiile au fost obținute de la Irina Şularu fosta soţie a avocatului în anul 2010-2011, din partea preotului ortodox Franc Florin de la Parohia Râpa de Jos, din memoriile istoricului Vasile Netea și din Registrul Botezaților din Parohia ,,Înalțarea Domnului” cu sprijinul preotului-protopop Teodor Beldean, azi pensionar).

Matei Robert Mihai


Conținutul website-ului www.viselenuautermenlimita.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către ROBERT MATEI sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea materialelor noastre, vă rugăm să contactați administratorul site-ului pe adresa de e-mail: roberto_zizi@yahoo.com.


 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *