BOLYAI FARKAS MATEMATICIANUL ATEU CARE ÎN FINALUL VIEŢII A AJUNS SĂ MANIFESTE UN IDEALISM CAMUFLAT !

Pe 20 noiembrie se împlinesc 165 de ani de la trecerea la cele veşnice a marelui matematician, Bolyai Farkas. El însuși a formulat dorințele sale privind înmormântarea sa: „După moartea mea … să nu fie nici preot, nici ceremonie, și nici clopotele să nu fie trase. Să se audă numai clopotul colegiului …. Cer … să vină numai atâția, cât este nevoie … Să nu fie nici comemorări, însă dacă cineva poate … să planteze un măr în fața mormântului …, și să-și primească mulțumirea de la cei care culeg fructele!. ”

În imagine Bolyai Farkas pe catafalc. Dagherotipie de Apor Károly *(Pentru cei care nu ştiu dagherotipia este cel mai vechi procedeu de fotografiere, astăzi abandonat, care fixa imaginile pe plăci de cupru argintate, sensibilizate cu vapori de iod.)

Bolyai Farkas s-a născut în Bolya (astăzi Buia), pe atunci în comitatul Târnava Mare, la 9 februarie 1775, într-o familie de nobili săraci. Strămoșii săi s-au distins în luptele antiotomane. A fost pregătit acasă de tatăl său până la vârsta de 6 ani, când a fost trimis la colegiul din Aiud (azi Colegiul Național Gabriel Bethlen din Aiud (în limba maghiară Bethlen Gábor Kollégium)

În 1790 a intrat la Colegiul Calvin din Cluj. 

În 1796 a plecat în Germania și a frecventat, pe rând, universitățile de la Jena și de la Göttingen în Germania. În această perioadă a legat o strânsă prietenie cu matematicianul german Carl Friedrich Gauss, cel care a realizat în epoca sa una dintre cele mai importante descoperiri şi anume: construcţia unui poligon cu 17 laturi folosind numai rigla şi compasul. *(Acesta era considerat cel mai mare avans în acest domeniu, de la matematicienii Greciei Antice).

În 1799 s-a întors la Cluj, unde s-a căsătorit și unde i s-a născut primul fiu, János Bolyai. 

În 1800, s-a căsătorit cu Susana Benkö, fiica unui chirurg, dar această căsătorie nu a fost fericită, ea fiind bolnăvicioasă.

În 1802 s-a mutat cu familia la Târgu Mureș, unde a obținut un post de profesor de matematică la Colegiul Reformat din Târgu Mureș, care în prezent îi poartă numele. Aici și-a petrecut peste cinci decenii din viață.

În 1825 devine membru al Academiei Ungare de Ştiinţe din Pesta.

Farkas Bolyai a fost un talent multiplu: cunoștea mai multe limbi străine (latină, greacă, ebraică) şi pe lângă matematică era pasionat de pictură, muzică şi literatură. 

Atras de problemele fundamentale ale geometriei, se ocupă de acest domeniu, încercând să fixeze bazele riguroase ale geometriei euclidiene. Astfel, a studiat axioma paralelelor și a remarcat faptul că aceasta este independentă de celelalte axiome ale geometriei. Mai mult, a reușit să formuleze alte opt enunțuri echivalente ale acestei axiome.

În domeniul analizei matematice, studiază convergența seriilor  și descoperă, independent de Joseph Ludwig Raabe (1801-1859) criteriul care poartă numele matematicianului elvețian.

Cercetările sale filozofice privind bazele matematicii au pregătit terenul pentru crearea geometriei non-euclidiene și a geometriei hiperbolice. Cu toate acestea, la început, descurajează pe fiul său, János Bolyai, să studieze aceste domenii, ca apoi, în anul 1830 să-l încurajeze să-și publice lucrările referitoare la această nouă abordare a geometriei.

Matematicianul a studiat și teoria ariilor și a demonstrat pentru prima dată teorema cu privire la echivalența ariilor poligonale. Un alt domeniu matematic care l-a preocupat a fost și teoria numerelor. 

Farkas Bolyai a introdus principiul general de raționament inductiv, care coincide, în esență, cu principiul inducției transfinite. De asemenea, a introdus în învățământ calculul integral și mecanică raţională. 

Cea mai importantă scriere a sa este: Tentamen juventutem studiosam in elementa matheseos purae, elementaris ac sublimionis methodo intuitiva evidentiat – Que huic propria, introducendi (Încercare de introducere a tineretului studios în elemente de matematică pură, elementară și superioară, printr-o metodă intuitivă și evidența proprie a acesteia Târgu-Mureş, 1832 – 1839, altă ediție în 1897).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *