Astăzi ne amintim de Dorina Naste, femeia care şi-a păstrat verticalitatea crucii sale în ciuda unei boli necruţătoare !

Pe 15 martie 2017, clopotele bisericii “Sfinţii Petru şi Pavel” din Reghin, au plâns, pentru că au sunat în dangăt de tristeţe şi pentru a deschide cerurile, făcându-se cale de lumină unui nou suflet. Un suflet cald plin de veselie, de ajutor tuturor şi un om pe care toţi îl apreciau, a trecut în lumea veşniciei. Vestea a căzut ca un trăznet peste cei care au cunoscut-o pe Dorina Naste o persoană bună, credincioasă, cu suflet curat şi cu frică de cele sfinte, care a pus mai presus de toate pe Dumnezeu, familia şi copii.

S-a născut în data de 5 iunie 1955, la Reghin, în familia lui Nicolae şi Maria Boariu, într-o familie numeroasă, compusă din 10 persoane, cu 8 copii, dintre care 6 băieţi şi 2 fete.

În ciuda greutăţilor, vremurilor, Dorina a avut o copilărie lipsită de griji datorită părinţilor ei care au făcut sacrificii enorme pentru ca, copiii lor să nu simtă viaţa ca pe o povoară. 

Tatăl, Nicolae Boariu era băştinaş din Reghin iar părinţii săi originari din comuna Socol. Era un om foarte muncitor pe care nevoia l-a învăţat, să ştie, să facă de toate. S-a luptat ani la rând cu toată priceperea sa să îşi crească cei 8 copii şi pentru a putea răzbi numărului mare de membri ai familiei, şi-a asumat mai multe slujbe. A lucrat în cadrul Întreprinderii de Prelucrare a Lemnului *(I.P.L.)Reghin, la secţia ambarcatiuni, iar în paralel a administrat primul ştrand al Reghinului care azi nu mai există şi a confecţionat la comandă sicrie în atelierul propriu. Era un om cu o capacitate de muncă incredibilă, un om cu suflet mare şi foarte binevoitor în toate.

Mama Dorinei, Maria Boariu originară din Teleac a lucrat la frontul agricol apoi a ajuns casnică şi s-a îngrijit de toţi membrii familiei iar în paralel se mai ocupa de grădinărit ori de ştrandul Reghinului sau de zona de agrement cu bărci atunci când soţului ei avea solicitări intempestive.  

Dorina a absolvit Școala Profesională, cu specializarea Industrie Alimentară, la București, apoi a absolvit cursurile Liceului Agricol din Târgu Mureș, însă pe lângă studii avea și două mari pasiuni una pentru sportul nautic şi ambarcaţiunile cu vâsle: kaiac-canoe şi una pentru dansul scenic folcloric şi modern. A excelat în fiecare din pasiunile sale fiindcă a dobândit din adolescenţă un soi de curaj împletit cu inspiraţie şi motivaţie de a-şi doza energia în proiectele care erau în concordanţă cu valorile ei cele mai înalte.


În perioada şcolii profesionale s-a specializat în industrie alimentară, cu profilul industria berii, procesare şi linie tehnologică. În această perioada a făcut parte dintr-un ansamblu de dans folcloric şi dansuri moderne, un nou mod de afirmare ce i-a adus rezultate frumoase. Pentru a face parte din acest ansamblu şi din echipa de dans a trecut printr-o selecţie acerba. În urma preselecţiilor a fost alesi cei mai buni dansatori, printre care se afla şi Dorina. La toate concursurile de dans la care a participat, reghineanca s-a făcut remarcată şi a obţinut diferite premii. La dansuri moderne a obţinut locul I la categoriile de dans, vals şi tango.


Pasiunea pentru kaiac-canoe s-a datorat într-o mare măsură tatălui ei, Nicolae Boariu care se îngrijea de o zonă foarte frumoasa de agrement, de pe aripa râului Mureş, cunoscut ca şi „Mureşul mic”, din strada Băii, unde gospodărea o mare şi frumoasă „flotă” de: bărci, kaiace, schifuri, hidrobiciglete, etc. Lăngă această zonă de agrement, se afla totodată, şi o bază sportivă de kaiac-canoe şi una de culturism, cu instructori de exceptie, unde se desfăşurau antrenamente importante pentru marile competiţii judeţene, interjudeţene şi naţionale. Acest loc era totodată o zonă foarte pitorească, unică şi plină de oportunităţi atât recreative, căt şi sportive, pentru întreaga comunitate locală, dar şi pentru zonele limitrofe Reghinului.

Baza sportivă de lăngă zona de agrement, a fost gestionată de antrenorul Maksai Moise prin intermediul căruia Dorina a ajuns să participe cu lotul acestui club sportiv din Reghin, la concursul judeţean de kaiac, la Târgu Mures, unde a obtinut locul I la kaiac-canoe simplu şi, locul locul II la, kaiac-canoe dublu, împreună cu coechipiera sa Ajtay Rozalia. Însă pentru a putea practica acest sport în aer liber, la nivel competiţional Dorina, a trebuit să dobândească o bună pregătire fizică, forţă, echilibru, ritm dinamic, rapiditate şi precizie în execuţie, îndemânare şi coordonare în mişcări.

La 20 de ani, în 1973 a fost selectionată pentru campionatul national, şi a concurat pe lacul Snagov din Bucureşti, la proba de kaiac-canoe simplu feminin 200 m, în urma căruia a obţinut lacul II. Tot acolo a fost botezată ca sportiv de performanţă (botezul însemna ca sportivul să fie aruncat în lac, îmbrăcat).

După perioada studiilor Dorina şi-a început activitatea profesională, o scurtă perioadă la Fabrica de Bere „Ursus”, din Cluj Napoca, până la finalizarea Întreprinderii de Bere Reghin” care funcţiona în subordinea Centralei Berii, Spirtului şi Amidonului Bucureşti, având ca obiect de activitate producerea de bere şi malţ.

După ce s-a deschis fabrica din Reghin, la scurt timp Dorina a fost propusă de inginerul tehnologic (de atunci al întreprinderii), Virgil Mailat, sefă de brigadă, în cadrul întreprinderii. În anul 1973 a fost trimisa la Galaţi pentru instruire în domeniul liniilor de îmbuteliere a berii. Întoarsă la Reghin şi-a îndeplinit îndatoririle profesionale cu un devotament de excepţie la locul de muncă unde ulterior a devenit gestionar la depozitul de sticle pline, al Întreprinderii de bere „SILVA” Reghin.

La 1 martie 1975 Dorina Boariu s-a cununat civil, cu alesul inimi sale sculptorul Pompei Naste, iar căsătoria a avut loc abia în 6 martie 1976, distanţa de un an de zile s-a datorat faptului că, după cununie i-a decedat socrul şi familia a fost în doliu. În urma căsătoriei Dorina şi-a sacrificat cariera sportivă pentru a se dedica soţului iar după ce a devenit mămică le-a oferit copiilor săi toată atenţia, timpul şi energia sa.

Chiar dacă a renunţat la pasiunea ei pentru sport pentru a se dedica familiei Dorina a avut parte în decursul anilor, de noi şi noi, satifacţii în plan profesional şi sentimental fiindcă în paralel cu avansările ierarhice din cadrul fabricii, Dumnezeu i-a binecuvântat familia şi cu doi copii. Pe 28 decembrie 1977 a născut un băiat botezat Laurenţiu, iar pe 3 martie 1981 Dorina a devenit mamă a doua oară după ce a nscut al doilea copil, un băiat botezat Marcel. Dorina şi-a botezat ambii copii cu nume sfinte: Laurenţiu a fost un martir creștin de origine spaniolă. Diacon al bisericii din Roma în timpul papei Sixtus al II-lea. Martirizat în timpul împăratului Valerian (potrivit tradiției a fost ars pe rug pentru credinţă) iar Marcel *(„MarcEl”) este un nume care îşi are originea originilor în MishaEl = în lb. ebraică: Mi(cine) + sha(ca)+ El(Elohim) adică : „Cel ce este ca Elohim” (“Cel precum Elohim”). Adică arhanghelul MishaEl în ebraică => Mihael (Mihail) în limba română.


În 1982, pe fondul de a face ceva mai mult pentru ea, de a se autodepăşi, şi-a schimbat locul de muncă. Aşa a ajuns la Cooperativa Meşteşugărească „Lemn Metal” din Reghin, pe postul de dactilografă, unde administra un birou de redactilografie şi închiriere echipamente sportive, vesele şi îmbrăcaminte pentru evenimente (nunti, mese organizate, etc.).

Câţiva ani mai târziu şi-a pierdut tatăl care a însemnat o pierderea foarte grea pentru Dorina care a marcat-o toată viaţa. Nicolae Boariu a fost eroul vieţii ei, care în fiecare an organiza diferite agape în propria-i casă, pentru săracii din zonă, şi îi ospăta cum se cuvine. În modul acesta le mai alina din suferinţele neajunsurilor.

La moartea sa a fost o mare durere în comunitatea Reghinului, ca dovadă, s-au adunat timp de 3 zile sute de oameni la priveghiere, şi tot atâţia la înmormantarea sa. Carul mortuar cu care a fost transportat sicriul cu trupul neînsufleţit al binefăcătorului Nicolae Boariu a fost tras de 4 cai înhămaţi la o şarteă superbă. Procesiunea funerară a fost însotiţită de fanfara orasului care l-a condus pe ultimul său drum pe acorduri funebre. Acest lucru se întâmpla foarte rar, mai cu precădere, doar familiile foarte importante aveau parte de acest serviciu.

Nicolae şi Maria au fost părinţii Dorinei Boariu căsătorită Naste

După Revoluția Română din 1989, şi odată cu căderea regimului totalitar, Dorina Naste s-a decis să treacă pe cont propriu şi, în plin proces de tranziţie de la comunism la democraţie, a avut curaj să se privatizeze deschizându-şi unul dintre primele birouri de copiat acte din Reghin.  

Devenise o femeie independentă respectată şi admirată de tot mai mulţi oameni însă soarta a vrut ca această, mamă, soție şi bunică să fie zdruncinată de o boală grea, care i-a schimbat radical cursul frumos al vieții.

Vestea cutremurătoare pe care a primit-o la 47 de ani de viaţă poate că pe o altă femeie ar fi descumpănit-o total dar pe Dorina, nu. Nu a intrat într-o depresie ci a continuat să dea dovadă de o putere extraordinară și, cu toate că fusese diagnosticată cu o boală cumplită ce o măcina în permanență, nu s-a dat bătută niciodată, având un optimism debordant nearătând persoanelor din jurul ei suferința și durerea ce o purta în suflet.

În toată perioada grea de suferinţă care s-a întins pe o durată de 14 ani care a inclus operaţii şi şedinţe de chimioterapie, Dorina nu şi-a pierdut pudoarea curăţeniei sufleteşti, din contră, parcă Dumnezeu i-a deschis ochii sufletului şi ai minţii, să vadă dincolo de moarte, să îşi cureţe sufletul şi să-şi păstreze verticalitatea crucii sale.

Au fost alături de ea soțul, copiii, nora, nepoțelele și apropiații ei. Familia a îngrijit-o şi a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă din punct de vedere uman, să aibă cele mai bune condiţii şi să nu ducă lipsă de nimic.

În perioada când Dorina a fost bolnavă de cancer în stadiu avansat poate cea mai impresionantă alinare şi mângâiere sufletească a primit-o din partea nepoatelor sale Alexandra şi Loredana pe care le-a crescut cu multă dragoste atât cât a putut ea, din nefercire nu o perioadă atât de lungă de timp pe cât și-ar fi dorit. Nepoțelele sale au fost lumina ochilor ei și bucuria sufletului și așa cum simțea ea, spunea că ele îi dau putere să se agațe în fiecare zi de viață… În ultimii 3 ani din viaţă, pentru a-şi umple timpul, Dorina a cusut 17 costume populare cu ornamente tradiționale, cu paiete și le-a brodat cu modele de mână, pe care le-a oferit cadou prietenilor apropiați și nepoatelor.

La miezul nopții de 14 spre 15 martie, la vârsta de 61 de ani, inima i-a cedat după ce a intrat într-un stop cardio-respirator. Poate că Dumnezeu avea nevoie de încă un suflet bun, drag îngerilor, și a ales ca Dorina să fie acesta. Ea a lăsat în urmă, fără dragostea şi sprijinul de care aveau nevoie, un soț îndurerat, doi fii și două nepoţele fragile.

Dorina Naste şi-a trăit viaţă, cu o deosebită decenţă, a fost un om activ şi responsabil în tot ceea ce a făcut, având mult bun simţ şi umor de cea mai mare fineţe, şi inteligenţă.

Viaţa i-a fost animată permanent de lucrul bine făcut, de spiritul dreptăţii, profesionalism și dragoste față de aproapele său.

A avut un adevărat cult pentru familie, fiind un bun exemplu pentru toţi cei care au cunoscut-o. Era fericită, împlinită, dornică de viaţă și mai ales mândră de familia pe care şi-a întemeiat-o. Fiul, Laurenţiu care s-a specializat în industria lemnului, a preluat ulterior afacerea mamei sale, în timp ce Marcel avea să ajungă, ulterior, profesor de educaţie plastică şi pictor, actualmente director al Casei de Cultură a Studenţilor din Târgu-Mureş.

Anul acesta pe 15 martie 2022 se împlinesc 5 ani de la trecerea la ţărmul veşniciei a doamnei Dorina Naste, o femeie care şi-a dus cu demnitate crucea suferinţei datorată unei boli necruţătoare.


A fost puternică până la capăt, fiindcă a înţeles că suferința se transformă, prin credință, în medicament şi în definitiv prilej de mântuire. În vremea cumplită a încercărilor, Dorina Naste nu şi-a umplut sufletul cu amărăciunea revoltei și a răzvrătirii, ci cu balsamul mângâietor al smereniei și recunoştinţei faţă de Dumnezeu !


 

 

Mă rog, mă închin și aprind o lumânare pentru sufletul ei, rugându-l pe bunul Dumnezeu să-i aducă alinare și mângâiere pentru toate faptele frumoase pe care le-a săvârşit în această viaţă !

Dumnezeu să o ierte şi să o odhnească în pace şi memoria să îi fie binecuvântată din neam în neam !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.