“20 de lucruri pe care nu le ştiai despre Dr. Ing. Cristian-Teofil Albu !”

Zilnic venim în contact cu foarte mulți oameni, care mai de care mai diferiți, cu aspirații proprii, cu liste de valori personalizate, cu propriile definiții ale fericirii și tristeții, și cu multe alte trăsături, care le șlefuiesc un chip unic.

În calitate de jurnalist am cunoscut omul în cele mai diferite și complexe ipostaze, l-am văzut cum reacționează la provocări și cum se comportă atunci când își atinge limitele, cunosc diferența dintre un om care caută să iasă în evidență și unul care cu adevărat o face. Am stat de vorbă cu oameni din toate clasele sociale, i-am promovat le-am relatat poveştile de viaţă și recunosc că de la fiecare am avut de învăţat câte ceva.

Site-ul “viselenuautermenlimita.ro” vă prezintă azi al şaselea episod din rubrică săptămânală intitulată “20 de lucruri pe care nu le ştiai despre cei mai populari reghineni de ieri şi de azi” .


Sunt unii oameni meniţi de la providenţă să arate în calea vieţii lor ce poate firea umană pe acest pământ, dacă îşi găsesc menirea. Unul dintre aceşti oameni este cu siguranţă şi prof. Dr. ing. Cristian-Teofil Albu care îţi dă impresia că înainte să îşi fi început viaţa, ştia deja care este misiunea sa spirituală şi că avea capacitatea de a-şi reconsiderea (într-o dimensiune care transcende planul terestru) condiţiile generale ale existenţei sale în momentul în care era pe punctul de a pătrunde în lumea pământească.

La prima vedere pare unul dintre nepoţii lui “Făt Frumos” un tip cu alură de actor, şarmant şi energic dar uneori prea serios şi care de multe ori nu ştie să se bucure de reuşitele sale profesionale. Şi că să înţelegeţi că nu îl lăudăm doar pentru că are ochii frumoşi, vă spunem în primul rând că pe lângă faptul că este probabil singurul profesor de silvicultură din România care ştie pe de rost “Luceafărul” lui Mihai Eminescu, în urmă cu 10 ani şi-a dat doctoratul în Silvicultură la vârsta de doar 28 de ani, în timpul liber compune citate, scrie poezii şi este unul dintre cei mai mari admiratori ai dr. Ovidiu Bojor, fitoterapeut român, doctor farmacist şi membru de onoare al Academiei de Științe Medicale. 

Vorbim de un tânăr de excepţie care pe toate filierele descendenţei sale pe arborele genealogic al familiei are strămoşi români de viţă veche de pe Valea Gurghiului de lângă podul Hodacului, pe line paternă iar pe line maternă, români destonici de pe câmpie, din zona Fărăgăului, “bărbaţi adevăraţi” în toate manifestările vieţii. Străbunicii şi bunicii săi au fost oameni demni care au luptat în cele Două Războaie Mondiale îndeplnindu-şi misiunile militare prin onoare şi devotament.

Cristian Albu a avut un străbunic din partea mamei, ucis pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial, o străbunică din partea tatălui răpusă de ciumă şi o bunică înfiată. A avut un străbunic curajos care a plecat la muncă în America la începutul secolului 20, cu un vapor înghesuit la clasa a treia dintr-o Transilvanie în care era din ce în ce mai greu pentru ţăranii români pentru a putea să le cumpere pământ copiilor săi şi nu în ultimul rând a avut şi un bunic din partea tatălui care a participat cu Armata Romană la campania de est, unde a luat parte la celebra bătălie de la Stalingrad din 1942–1943, care este considerată cea mai sângeroasă și mai mare bătălie din istoria omenirii fiindcă numărul total al pierderilor de vieți umane este estimat aproximativ la 3 milioane.

Din 1850 şi până în zilele noastre acest neam a dat acestui “miez de ţară” o mulţime de gospodari şi oameni onoare, meseriași și intelectuali începând de la rotari, constructori de fluere, cultivatori de cânepă şi tabac, la mecanici şi constructori de mori autodidacţi, până la asistenţi medicali şi încheînd cu ingineri silvici şi profesori.

Familia Albu (căreia în perioada Imperiului Austro-Ungar i-a fost maghiarizat numele în Feier de autorităţile vremii), de-a lungul anilor s-a contopit cu familile: Gliga, Pop, Marian, Oltean, Oprea, Bărdăşan şi Friciu prin înrudiri matrimoniale. Cel mai longeviv descendent pe linie feminină al familiei Albu a fost Nastasia Oprea din Petelea care s-a stins din viaţă anul acesta la vârsta de 83 de ani. Analizând de la un capăt la altul viaţa acestei familii, am constatat că cifrele 5, 8 şi 2 au fost omniprezente în destinul pe mai multe generaţii al acestor oameni şi în momentele de bucurie şi de durere, printr-o repetare ciclică greu de explicat.

De la aceste cifre nu face rabat nici Dr. ing. şi prof. Cristian Albu, protagonistul episodului cu nr. 6 al rubricii “20 de lucruri pe care nu le ştiai despre cei mai populari reghineni de ieri şi de azi” .

Cristian Albu nu trăieşte în Reghin, are reşedinţa în comuna Petelea în schimb s-a născut la Reghin şi are un extra-job în municipiul nostru în paralel cu munca de dascăl la catedra Liceului Tehnologic Silvic din Gurghiu. Este un profesor de silvicultură nonconformist şi autentic în acelaşi timp care trăieşte smerit în sucul intelectual propriu şi care crede ad litteram că într-adevăr „Arborii sunt efortul nesfârşit al Pământului de a vorbi cu cerul şi că între a inventa o metaforă şi a dărui o floare se cade să fie aşezat un semn al egalităţii” .

Sursa – Facebok Albu Cristian – La “Obârșii” omul este un însetat admirator al naturii. (Orșova Pădure – “un picior de plai”, “o gură de Rai”)-

În rândurile de mai jos vă prezentăm un intelectual distins, care poartă în el amprentele celor mai buni dascăli pe care i-a avut în şcolile pe care le-a absolvit şi care stăpâneşte foarte bine datele tehnice ale meseriei sale.

Pe Cristian Albu îl cunosc personal din anul 2006 timp în care am avut ocazia să îi urmăresc evoluţia profesională şi să îi descopăr ca om încât să pot să afirm că rar ţi-e dat să întâlneşti un profesionist care să fie preocupat de ceea ce face până la cel mai mic detaliu şi care în acelaşi timp să creadă cu adevărat că fiecare zi e un dar al lui Dumnezeu.

Este un om echilibrat care îşi recunoaşte calităţile şi defectele şi care tinde mereu să îşi depăşească limitele.

Îl admir fiindcă este realist în observaţii şi idealist în aspiraţii şi îl respect fiindcă îi plac provocările şi competiţiile şi pentru faptul că nu cunoaşte sentimentul răzbunării sau al invidiei.

Personal nu l-am simţit niciodată să poarte povara unor frustrări. Pentru el viața este o sărbătoare în care nu există trădări, vinovății sau orgolii prostești.


 

1. Cristian-Teofil Albu s-a născut la Maternitatea Spitalului Orăşenesc Reghin (Spitalul Dr. Eugen Nicoară”) pe data de 28 august 1982, la o diferenţă de 5 minute de fratele său geamăn Călin – Ioan Albu având greutatea de 3250 grame. S-a născut într-o zi de sâmbăta, în Republica Socialistă România, (pe vremea în care lumina începea să fie întreruptă în fiecare zi cel puţin o oră, seara) fiind asistat la naştere de către dr. ginecolog Daniel Horvath. În aceaşi perioadă în care s-au născut Cristian şi Călin Albu la Reghin, colectivul de muncitori de la I.U.P.S. Reghin *(actualmente IRUM) lansau pe piața industriei grele un nou produs: prima locomotivă C.F.F. de cale îngustă de 760 mm, de tip Reșița, care a purtat numărul 001.

2. În mitologia poporului român se ştie, ca după 3 zile de la naştere, vin la pătuţul pruncului ursitoarele şi îi menesc destinul. Nu ştiu dacă în 30 august 1982 au sosit ursitoarele la Spitalul din Reghin pentru a stabili destinele gemenilor Cristian şi Călin, cert este că naşterea celor doi gemeni în familia Albu după 17 ani de la căsătoria dintre Magdalena şi Ioan a fost considerată o binecuvântare de la Dumnezeu. “Tata umbla pe străzi strigând cât putea: ”am gemeni, doi băieți!”. Pătuțul în care am stat, l-a făcut tata, din fier, să reziste! Era bine dacă îmi aduceam aminte cum era acolo… Mama povestește că noroc cu patul de fier care era rezistent la ”eschibițiile” noastre! Le-a fi fost foarte greu…am fost destul de neastâmpărați. Asta încă se mai simte și acum! Tata a plecat până la Brașov să aducă un cărucior special, cu două poziții, cum impunea situația… Atitudinea tatălui meu din pozele arhivei familiei, sugerează bucuria și mândria lui cu copii gemeni” ne-a declarat Cristian Albu.


Albu Ioan si gemenii in clasa I (st. Cristian – Teofil, dr. Calin – Ioan un instantaneu realizat în urmă cu 32 de ani

3. Protagonistul episodului nostru a realizat un arbore genealogic al familiei până la a 4-a generaţie şi a descoperit că în familia Albu s-a moştenit gena sarcinilor gemelare printr-un fiu geamăn care a transmis gena pe linie maternă. Cristian Albu a descoperit că pe filaţia arborelui genealogic al familiei sale au trăit la un moment dat, doi gemeni ce purtau numele de familie Friciu. Coincidenţă sau destin divin, ca o punte de legătură peste generaţii este faptul că unul dintre gemeni, Teofil Fricu a ajuns profesor de istorie în timp ce geamănul Cristian-Teofil Albu a ajuns profesor de silvicultură.

4. Puţini ştiu însă cum a ajuns Cristian Albu să copilărească şi să trăiască în comuna Petelea. Tatăl său, Albu Ioan s-a născut în 15 mai 1945 într-o familie de țărani cu origini din satul Hodac. Bunicii săi, Feier Ioan și Victoria (născută Gliga) au locuit până după Al Doilea Război Mondial, lângă podul Hodacului, în preajma morii de grâu.

Feier Ioan din Hodac bunicul patern al ing. silvic Cristian Albu

În Hodac s-au născut primii 4 descendenţi. Două fete se sting din viaţă la mai puțin de un an, răpuse de bolile vremii (meningită şi tuberculoză cel mai probabil). Rămân în viață Măricica și Nastasia împreună cu care familia Feier se mută la Petelea în locul numit astăzi în toponomia locală ”Tabla lui Albu”, undeva la cca. 2 km de intravilanul localității, aproape de drumul județean care duce la Beica. Acolo Feier Ioan a cumpărat cca 10 iugăre (pogoane) de pământ (aprox. 5,8 ha) şi-a edificat o căsuţă modestă şi a fost printre singurii locuitori al comunei Petelea care nu a acceptat să se înscrie în Colectiv în perioada comunistă. (Ba din contră, a rămas în istoria locală ca a refuzat să plătească cota de lapte pentru vaca stearpă şi fiindcă nu a fost crezut de autorităţile locale a urcat vaca pe scări şi a dus-o în Primărie să i se arate cum pot mulge comuniştii o vită sterilă ?).

5. La naşterea tatălui lui Cristian Albu, bunica Victoria, a acceptat ca fiul ei să fie trecut în Registrul de Naşteri al Primăriei cu numele de Albu, nume nemaghiarizat. Aşa a apărut prima familie cu numele Albu şi în Petelea fiindcă până atunci acest nume de familie existau doar în satele Adrian, Gurghiu, Toaca, Şăulia şi Filpişul Mic.

6. În anul 1965 Ioan Albu şi-a unit destinul cu Magdalena Pop, născută în 13. 05. 1950, din satul Poarta, comuna Fărăgău.

1965 Ioan si Magdalena în ziua nunţii

Buncii din partea mamei au fost Teodor Pop și Elisabeta (născută Marian), oameni simplii, dar gospodari care s-au îndeletnicit toată viaţa cu agricultura și creșterea animalelor. Între preocupările de bază ale familiei Pop erau cultivarea și prelucrarea cânepei, cât și cultivarea tabacului În familia Pop s-au născut 5 copii: Maria (casnică, decedată în 2020), Teofil (pensionar, fost polițist), Virgil (pensionar, fost șofer de autobuz al Reghin), Magdalena (mama, Dr. Ing. Cristian Albu, azi pensionară, fostă asistentă medicală în cadrul secţiei ORL – Oftalmologie Reghin) și Ana (pensionară, fostă profesoară în judeţul Harghita în municipiul Miercurea Ciuc). Bunicul lui Cristian Albu, Pop Teodor a fost înrolat în cel de-al Doilea Război Mondial, unde a activat ca magazioner și responsabil cu aprovizionarea hranei pentru soldați, în Ungaria, Cehoslovacia și chiar ajungând până la Cotul Donului (Stalingrad), unde la începutul anului 1942 obține o permisie pentru a-și vedea primul copil (Maria). Dacă nu ar fi obținut permisia, astăzi gemenii Albu nu s-ar fi născut, pentru că la scurt timp după plecarea în permisie a lui Pop Teodor, în sângeroasele lupte de la Cotul Donului, întraga sa unitate militară a fost zdrobită de ruși.

7. Cristian şi fratele său Călin au fost înscrişi la şcoală la vârsta de 6 ani în satul natal Petelea unde şi au absolvit clasele I-IV avându-i ca învăţători pe Dumitru Popa – ajuns ulterior şi primar al comunei Petelea, și Elena Matei, amândoi din Petelea.

Elevul Albu Cristian – Teofil în clasa I  – 1988 

Domnul învățător Dumitru Popa a fost omul care i-a pus prima oară creionul şi stiloul în mână elevului Cristian Albu şi care cu tact pedagogic şi multă răbdare l-a învăţat să să desluşească literele alfabetului, să scrie şi citească. Din felul în care vorbeşte şi din emoţia pe care o are în glas când îi pomeneşte pe oamenii din instituţiile de învăţământ care i-au călăuzit primi paşi în domeniul educaţiei, am simţit că Dr. ing. Cristian Albu are o nestinsă dragoste și prețuire faţă de învăţătorul Dumitru Popa, faţă de diriginta Bica Maria, care i-a insuflat dragostea faţă de Ştiinţele Naturi şi Biologie, sau de profesoara Monica Boaru despre care vorbeşte numai la superlativ pentru modul în care aceasta i-a insuflat dragostea faţă de Limba şi Literatura Român şi în general faţă de dascălii care i-au marcat devenirea. Profesorul Cristian Albu are chiar un crez vis-a-vis de misiunea învăţătorului în viaţa unui elev şi spune că ”Lecțiile învățătorului rămân neșterse pe tabla vieții tale. Nu chiuli, pentru că faci o absență din catalogul existenței tale!”.

8. Clasele V-VIII le-a continuat la Petelea unde a avut-o ca dirigintă pe profesoara Bica Maria care îi stimula pe elevii săi să participe la tot felul de activităţi şcolare extracuriculare organizând diverse tombole.

Fam Albu si gemenii (st. Cristian-Teofil) în anul 1995

9. În anul 1996 a dat admitere împreună cu fratele său la Liceul Silvic din Gurghiu, unde fraţii Albu au fost admişi la toate probele, inclusiv la cea mai grea – Matematică, unde au avut avantajul că în şcoala generală le-a fost profesor Andrei Schertzer, pe atunci și director de şcoală, care la rândul său a fost elevul celebrului prof. de matematică, David Geller în cinstea căruia se organizează şi azi un Concurs de Matematică Naţional şi Internaţional în cadrul Şcolii Gimnaziale “Alexandru Ceuşianu”. În clasa a-XI-a provocat de prof. de Limba şi Literatura Română, diriginte Vari Maria, a învăţat într-o săptămână pe de rost poezia “Luceafărul” scrisă de poetul nepereche Mihai Eminescu. O altă profesoară faţă de care Cristian Albu are o mare consideraţie şi un respect “Această profesoară este o somitate în predarea Limbii şi Literaturii Române care a ştiut să trezească în mine dragostea și pasiunea permanentă faţă de Limba Română. ”Abia aşteptam să ajung acasă să deschid cartea și să citesc o poezie ori o povestire. Am fost totalmente fascinat de modul în care preda dânsa şi vă mărturisesc că am învăţat în liceu pe de rost toate poeziile din programa şcolară”.

10. În anul 2000, după ce gemenii Călin și Cristian, au fost declarați admiși la facultatea de Silvicultură, tatăl lor Ioan Albu a luat drumul Italiei, ajungând până la Milano, unde a muncit în construcții, (deși meseria lui de bază era cea de mecanic) pentru a-i putea ajuta financiar pe cei doi fii ai săi studenţi la Oradea. 

Fraţii Albu rebeli şi cu plete (st. Cristian Albu ) instantaneu din anul 2002

În anul 2005 Cristian şi Călin Albu au absolvit Facultatea de Silvicultură, din cadrul Universității de Protecția Mediului de la Oradea făcându-şi tatăl mândru că sacrificiile sale nu au fost în zadar. Cristain a absolvit facultatea ca șef de promoție din 172 de absolvenți, iar fratele său Călin Albu a fost al doilea clasat după media de absolvire.

11. În vara aceluiași an, s-a înscris la Direcția Silvică Mureș, la un concsurs pentru ocuparea unei funcții de ”inginer șef de district”, dar comisia l-a respins pe motivul ”NU AȚI ABSOLVIT LA BRAȘOV”, chiar dacă a fost acceptat să participe la concurs și a rezolvat foarte bine și prompt sarcinile primite atât la subiectul scris, cât și la interviu. Azi, Cristian Albu recunoaşte că la momentul respectiv a fost o mare lovitură și un mare șoc pentru cariera sa. Proaspătul şef de promoţie al Universităţii de Protecţia Mediului din Oradea, şi-a depus C.V. la fabrica de mobilă ”Amis Mob” din Reghin pentru a lucra ca muncitor, însă îi lipsea copia după foaia matricolă de la absolvirea liceului. Așa a ajuns la Colegiul Silvic Gurghiu, unde l-a reîntâlnit pe fostul său profesor de Chimie, domul Mircea Miron, în calitate de Director. Intrând în discuţii şi aflând situaţia în care se afla fostul său elev, i-a lansat invitația de a preda un an ca suplinitor la catedra de Silvicultură, întrucât se eliberase un post pe motiv de pensionare a unui fost dascăl. Cristain Albu a acceptat numaidecât zicând ”evident este mai bine profesor, decât muncitor necalificat într-o fabrică”. “Domnului director prof. Mircea Miron (pensionar, fost inspector de Chimie în cadrul ISJ Mureș), domnului director adjunct, Creț Ion (pensionar, fost profesor de Fizică) și distinsului și regretatului meu fost profesor și apoi îndrăgit coleg ing. silvic Țălnaru Paul (decedat în 2008), primii mei îndrumătorii în profesie, dânșilor li se datorează astăzi prezența mea ca dascăl în această instituție emblematică pentru învățământul silvic românesc, Colegiul Silvic Gurghiu”, a declarat pentru siteul “viselenuautermenlimita.ro”.

12. În anul 2006 la numai 24 de ani Cristian şi-a pierdut tatăl, care a decedat electrocutat pe data de 22 august în anul 2006, în curtea gospodăriei de la Petelea, într-un teribil accident de muncă. … Mai erau 6 zile până să împlinesc 24 de ani. Întâmplarea face că în ziua aceea fatidică eram acasă împreună cu fratele meu Călin… L-am găsit pe tata zbătându-se la pământ cu cleștele aparatului de sudură pe piept. Ne-am dat repede seama că era electrocutat și am decuplat curentul de la siguranțe. Așteptând mașina de Salvare, 15 minute eu și fratele meu l-am resuscitat, dar era prea târziu…cu o ultimă putere și-a întors ochii albaștri și umezi către noi după care a plecat…În prima noapte l-am visat, preschimbat într-un mare și colorat fluture care a zburat deasupra mea și apoi s-a împrăștiat, umplând încăperea de multicolore raze… Am intuit atunci că eu voi rămâne în casa părintească și deocamdată așa este” ne-a mărturisit protagonistul episodului nostru.

13. Cristian Albu a predat la catedra liceului din Gurghiu ca suplinitor în perioada 2005 – 2007. Concomitent și-a continuat studiile silvice la Universitatea din Oradea, Facultatea de Protecția Mediului, specializarea: Managementul durabil al resurselor forestiere”. În 2007 a dat examen de titularizare obținând postul de profesor la catedra de Silvicultură a Colegiului silvic Gurghiu și în acelaș an a absolvit masteratul cu lucrerea ”Particularităţi ale staţiunilor, arborilor şi arboretelor de molid cu lemn de rezonanţă din O.S. Gurghiu”.

14. În perioada 2005 – 2010 a urmat cursurile școlii doctorale în Silvicultură, la Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, absolvind cu teza de doctorat ”Cercetări privind caracteristicile lemnului de molid de rezonanţă din Bazinul râului Gurghiu (Ocoalele Silvice Gurghiu şi Fâncel), în corelaţie cu exigenţele industriei instrumentelor muzicale”. (Aici aș adăuga): Vis-a-vis de obținerea doctoratului, e frumoasă puntea de legătură dintre ani, pe care ne-a relatat-o interlocutorul nostru:

La vârsta de 4 ani (1986) am prevestit că voi deveni ”doctor”. Pare de necrezut, dar îmi amintesc perfect. Mama conducea o mașină de lux la acea vreme, Dacia 1300, galbenă, anul de fabricație 1979, primele serii, cu motor de Renault. Noi gemenii eram în spatele mașini. Mama tocmai ne spunea că a cumpărat o seringă de la farmacie (pe atunci seringile erau din sticlă) pentru sora noastră Carmen – aflată în practică la Liceul sanitar din Târgu Mureș. Eu am întrebat-o dacă nu ne-a cumpărat și nouă ceva. Mama a răspuns simplu: ”Nu, de data aceasta”. În momentul acela eu am suspinat zicând ”no bine, dar eu pe când mă fac doctor să n-am nici o sculă”…. În decembrie 2010, la numai 28 de ani, aveam să devin cel mai tânăr doctor în științe silvice din județ, probabil chiar din țară, obținând doctoratul în Silvicultură, la Universitatea Transilvania din Brașov, după 5 ani de studiu la molidul de rezonanță de pe Valea Gurghiului.

15. În anul 2011, profesorul Cristian Albu a obţinut gradul didactic 1 la catedra de Silvicultură de la Liceul Silvic Gurghiu și încă din 2007 se bucură de elevii pe care îi coordonează, împreună cu care a obținut frumoase realizări, atât la nivel național (locurile 1 – 3 la ”Concursul Național de Competențe în Silvicultură”, în perioada 2007 – 2019; Locurile 1 și 2 la Concursul ”Tinerii în Pădurile Europei”, în perioada 2014-2015) cât și la nivel european (concursul ”European Championship in Forestry Skills” – locurile: 8 la ediția din 2013 – Austria; 7 la ediția din 2014 – Italia, și respectiv 5 la ediția din 2016 – Austria; Concursul ”Young People in European Forests” – locul 2 la ediția din 2014 – Germania).

 

 

Dr ing. Cristian Albu în Germania în anul 2014

16. În paralel cu activitatea didactică şi competiţiile silvice din anul 2015 tânărul Dr. Ing. Cristian Albu activează și ca director în cadrul Asociației de Vânătoare și Pescuit Sportiv ”Darul Călimanilor” din Reghin, care gestionează două fonduri cinegetice: F.V. nr 25 Săcal și F.V. nr. 30 Răstolița.

1971 Pop Teodor și Elisabeta (bunicii materni)

17. Studiul arborelui genealogic, realizat de Cristian Albu pe istoria propriei sale familii l-au ajutat să descopere o sumedenie de amănunte, unele dintre ele foarte intresante publicului larg, iar altele de-a dreptul cutremurătoare. De pildă, unul din stră-stră bunicii săi pe line maternă, Friciu Nicolae, a fost unul din zecile de mii de emigranţi români din Transilvania care la sf. sec. XIX, începutul secolului XX, forțați de sărăcia la care au fost supus de grofii locali, au ales să plece la muncă în America. Friciu Nicolae a plecat în jurul anului 1900, în America de Nord, la New York, într-o călătorie pe vapor de 2 săptămâni, înghesuit la clasa a III-a. Strămoşul său se pare că acolo a primit un lot de pământ pentru a-l cultiva şi unde a muncit timp de zece ani. S-a întors în “Patria mamă” în anul 1910 împreună cu alţi ţărani din Ercea, Crăieşti, Iernuţeni, Logig sau Vătava, iar cu banii câștigați peste hotare și-a împroprietărit toți copii, printre care și pe străbunica inginerului silvic, Friciu Marișca și pe frații ei gemeni.

O altă scenă descoperită în tabloul genealogic al familiei, evocă vremurile de grea încercare pe care le trăiau ţăranii români în perioada primei conflagraţii mondiale. Străbunicul din partea bunicii Victoria, Gliga Vasile la încheierea Primului Război Mondial s-a întors din luptă fără să aibă vești de acasă. Întrând în sat, află că soția lui (Nastasia) murise și chiar în acel moment era ceasul îngropării. Un flăcău i-a împrumutat un cal ca să ajungă mai repede la cimitir. Pe când a ajuns, sicriul era deja coborât în groapă. Preotul a îngăduit să fie ridicat sicriul și deschis capacul. Când a văzut că în sicriu nu zăcea doar soția lui ci și fetița lui de 2 ani, ambele răpuse de ciumă, Vasile s-a aruncat peste trupurile lor, plângând amarnic. Ce a putut fi oare în sufletul acelui român întors de pe câmpul de luptă, pentru care ororile războiului s-au împletit cu soarta nemiloasă?

18. Cel mai fericit moment din viaţa Dr. Ing. Cristian Albu din acest an a fost apariţia pe postul de televiziune Antena 1 la ştirile “Observator” pe data de 14 noiembrie, cu ocazia amenajării parcului dendrologic, acţiune în care a fost implicat alături de directorul Liceului Tehnologic Silvic Gurghiu, Dr. Ing. Marcel Mândru şi mai mulţi voluntari. Cel mai trist eveniment care l-a trăit în acest an a fost legat de moartea mătuşii sale Nastasia Oprea care a plecat la “ţărmul veşniciei” la data de 27 iulie 2020, la vârsta de 83 de ani. Dr. Cristian Albu a ținut-o de mână când și-a dat ultima suflare. ”I-am zis că se duce la tatăl meu și a plecat… ” rememorează inginerul silvic cu tristeţe în glas.

19. Bunicul lui Cristian Albu, Feier Ioan era rotar și în timpul liber confecţiona fluiere şi era solicitat ca staroste la nunţile de pe Valea Gurghiului. Ce dovadă mai concludentă ca aceasta mai avem nevoie să primim să înţelegem că proverbul “aşchia nu sare departe de trunchi” nu este doar o zicală populară. Azi, Cristain Albu este Dr. ing. în Silvicultură şi predă mai multe materii care vorbesc despre arbori şi mai mult decât atât o perioadă de timp şi el a fost “maestru de ceremoni” la o serie de ospeţe, după noua denumire a “starostelui” de nunţi.

 

Un iubitor al naturii care militează pentru îmbunătățirea, protejarea calităţii mediului natural şi care critică fără menajamente activitățile umane dăunătoare mediului

Un om care mereu tinde să îşi depăşească limitele. Printre recordurile sale personale se află şi escaladarea celui mai înalt vârf muntos din România, pe care Cristian Albu l-a atins cu tălpile sale urcând la 2544 de metri altitudine

20. Dacă Cristian s-a născut într-un an şi o zi ce conţine cifra 8 şi la 28 de ani devenea doctor în silvicultură nu avea cum să lipsească cifra 8 nici din viaţa lui sentimentală. Am intuit bine, fiindcă exact în anul 2018 a început o “poveste de dragoste” cu o fată specială pe care o cheamă Nadine Roxana despre care inginerul silvic ne-a dezvăluit câteva detalii “O cunoșteam de ceva vreme, dar de multe ori refuzase să ne întâlnim. După ce a acceptat într-un final prima întâlnire, i-a crescut interesul de a mă cunoaște. Astăzi ne iubim mult și avem planuri ca în viitor să întemeiem o familie și să avem copii. Asta probabil se va întâmpla în următorii ani. În prezent Nadine este în anul 6 la UMFST, Facultatea de Medicină Generală și își dorește să se specializeze în Oftalmologie. Pe ce cărări ne va purta viața, doar Dumnezeu știe, însă momentan amândoi suntem convinși că ”dragostea nu va pieri niciodată”.


Cei care nu l-au cunoscut până acum pe profesorul Cristian Albu îl pot găsi în mediul on-line pe pagina personală de Facebook unde are 2532 de urmăritori. Pe pagina de socializare inginerul şi-a adăugat la status un motto (compoziție proprie) care îl reprezintă atât de elocvent “Îmi place să cresc și să mă înalț spre lumină, însă deseori mă scald în vânt”. Prin toate acţiunile sale acest tânăr valoros dovedeşte că pentru el sunt importante responsabilităţile sociale şi familiale şi duce mai departe “dragostea de lemn” moştenită din familie de la bunicul său Ioan Feier.

Colaj foto Gemenii Albu Cristian si Calin si in medalion tatal lor Ioan Albu în perioada în care era militar în termen

 

Dr. ing. Cristian Albu în 2015 a făcut o vizită la Londra pentru a se întâlni cu preşedintele Statelor Unite ale Americii Barack Obama la Muzeul Statuilor de Ceară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *