Visele Nu Au Termen Limita
publicitate
Interviu
Romeo Soare ultimul interviu!

O să încep cu începutul sfârşitului şi, probabil că, n-o să termin în nici un fel, pentru că atunci când scrii despre Romeo Soare e foarte greu să termini. A fost o portavoce a generaţiei sale, imposibil de confundat, de…

O să încep cu începutul sfârşitului şi, probabil că, n-o să termin în nici un fel, pentru că atunci când scrii despre Romeo Soare e foarte greu să termini. A fost o portavoce a generaţiei sale, imposibil de confundat, de oprit și de depăşit. A fost un om de efect şi un personaj extrem de controversat, a avut trei copii cu trei neveste, dar puţini au fost cei cărora maestrul le-a făcut mărturisiri despre amintirile, iubirile şi speranţele sale. Eu am fost unul din apropiaţii săi şi ştiu că ura tot ceea ce era fabricat în presă şi de multe ori mă întreba: “Ce s-a întâmplat cu adevărul? Nu mai face el oare parte din stil?”.
El era un scriitor care muncea ca şi cum nu ar exista ziua de mâine şi voia să facă totul azi. Era omul care îşi cultiva talentul până la cel mai înalt nivel fiindcă avea o determinare ieşită din comun pentru a deveni cel mai bun în domeniile pe care le stăpânea. Nu degeaba a ajuns directorul revistei ,,Mondo Business” a înființat Trustul de Presă ,,Ambasador” și-a luat licența de psiholog cu 10 la fel cum nu întâmplător a ajuns în Guinness World Records (Cartea Recordurilor) pentru cea mai mare caricatură politică din lume. Încerca să ştie şi să cuprindă în orizontul nemărginit al preocupărilor sale mai mult decât oricare altă fiinţă vie, de aceea toată viaţa i-a fost foarte greu să fie dependent de cineva.

 


 

soare-r

Vasile Cernea, Robert Matei și Romeo Soare în 24 martie 2008 invitați la inaugurarea unui cabinet de avocatură

Eram în Reghin când i-am telefonat, aşa cum mă rugase el, într-o zi de Joi, să văd dacă l-au externat doctorii, pentru că îmi spusese că nu era mare lucru, o pungă de puroi în talpă, şi voia să mă vadă. De la celălalt capăt al firului mi-a răspuns, plângând în hohote, soţia lui, care mi-a dat vestea fulger că s-a stins din viaţa Romeo Soare, omul care spunea în toate localurile în care am fost împreună de-a lungul anilor aşa: “Atâta timp cât trăieşte Romeo Soare, Robert Matei nu plăteşte nici măcar un pahar de apă minerală” şi aşa a fost. Sufletul scriitorului Soare s-a înălţat la ceruri la 1 noiembrie 2012, de unde, mă rog la Dumnezeu, să ne privească şi azi.
A murit Romeo Soare? Nu îmi venea să cred, mă aflam pe Strada Călăraşilor şi ţin minte că m-am rezemat de un stâlp să nu cad jos, eram năucit, se derulau în mintea mea o mulţime de scene pe care le-am trăit împreună: lansări de carte, petreceri, galele Ambasador, interminabilele discuţii de la biroul său din Târgu-Mureş, din Strada Piața Victoriei. Cinci ani din viața mea, jurnalistic vorbind, a fost legată de Romeo într-un fel aproape imposibil de explicat. Eram prieteni în ciuda faptului că din punct de vedere profesional eram concurenți. El niciodată nu a scris vreun articol despre mine iar eu nicioadată nu am lucrat pentru el oficial sau contra cost. Ne-am bucurat, ne-am certat, dar ne-am respectat. Romeo a fost un foarte apropiat și de încredere prieten al meu. Nici nu pot să vă spun cât de atașat era de mine…odată chiar m-a împuternicit să vorbesc în numele său cu reprezentanții Casei Regale a României și cu regele Mihai pe care intenționa să îl invite cu regina la Gala Premiilor Ambasador. Ore întregi stăteam și vorbeam. Mi-a povestit o grămadă de lucruri despre presă, politică și umor. Era un ziarist cum nu se poate mai minunat, și a lucrat cu o sumedenie de giganți ai acestei industrii. Avea atâta respect pentru valoarea artistică încât mă lăsa praf. Iar când am aflat că Romeo Soare a murit, a murit și o parte din mine, e ceva care nu se va mai putea întoarce, nu am să mai pot râde cum am râs și nu am să mai pot trăi cum am trăit. Romeo a însemnat enorm pentru mine și va însemna în continuare. A fost un om de mare caracter vis-a-vis de persoana mea, care m-a iubit, poate la fel de mult, ca pe propriii-i copii. Deşi eram un simplu student la scenografie, el îşi făcea timp de multe ori pentru mine, ştia ce înseamnă să fi într-un oraș străin la facultate, cu ce lipsuri și greutăţi mă confruntam, şi mă lua cu mașina, să servim prânzul împreună. Mă fascina modul său de a-şi trăi viaţa şi exuberanța cu care se manifesta. Voiam să fiu liber ca şi el, era un om fără prejudecăţi care îşi trăia viaţa după propriile reguli.

DSCF2480


Deşi era de ani buni un om bolnav de diabet, o boală care i-a marcat profund ultimii ani ai vieții, fostul campion de box şi caricaturist mondial te surprindea, de fiecare dată, cu ceva nou, chiar dacă în ultimii ani de viaţă devenise pentru mulţi un mare mistic. E adevărat că îşi făcuse planuri pentru încă cel puţin 25 de ani de viaţă, dar ciudat e faptul că înainte de moartea sa, cu vreo doi ani, m-a chemat pe mine şi pe jurnalistul Dorin Borda de la ,,Cuvântul Liber” la el în birou și ne-a spus că mai are de trăit două luni (atât spunea el că i-au prezis doctorii), ne-a spus cât de mult ne apreciază şi că am fost trecuţi amândoi în testamentul său cu câte o importantă sumă de bani, doar că ne roagă să ducem mai departe revista ,,Ambasador”. Era, de fapt, o altă glumă de-a lui despre moartea pe care o sfida. Avea un umor ieșit din comun. Nu voia să plece dincolo, pentru că nu-şi împlinise pe deplin rosturile, ar fi vrut să-şi vadă comună oraş şi să devină ,,Cetăţean de Onoare” al Sângeorgiului, însă primarul l-a dezamăgit, a conferit titlul dr. Raed Arafat şi pe el l-a omis. Asta l-a destabilizat psihic, dar, mă rog, asta e o altă poveste. Până la urmă cineva din Primărie sau din a Consiliul Local din Sângeorgiu de Mureș a sesizat gafa și după doi ani de la moartea sa, l-a propus să fie desemnat ,,Cetățean de Onoare” post-mortem al localității, în care scriitorul a trăit ultima perioadă a vieții. Sincer, nu ştiu dacă azi mai are aceeaşi mare însemnătate, dar ştiu că Romeo a suferit mult atunci!


 

romeo-soare-si-sorina-bloj

Romeo Soare la o sueta cu Sorina Bloj în 27 martie 2008 la Casa de Cultură ,,George Enescu,,

Parcă-l revăd pe bătrânul meu prieten în haine de lucru în casa lui îngrijită, în care adăpostea “Muzeul Soarelui”, unde mi-am donat prima măsea de minte, care mi-a fost scoasă de un stomatolog de nevoie. Lucra în paralel la cinci cărţi, era un turboreactor în materie de scris, care voia să recupereze cât mai mulţi ani din viaţa sa în care nu a scris. L-am însoţit de multe ori, în calitate de fotograf, la surprizele pe care le făcea el premianţilor la Trustul de Presă Ambasador. Avea un har de a-i face pe oameni să simtă că sunt apreciaţi şi iubiţi de semeni. Odată am ajuns în casa unei directoare de liceu, într-o comună de pe câmpie, care s-a trezit cu noi la uşă şi fără să știe nimic, a fost medaliată şi recompensată pentru întreaga sa activitate didactică, plângea în hohote, nu-i venea să creadă, şi-a chemat soţul de la muncile câmpului să vadă minunea. A fost un moment extrem de emoţionant, au urmat şi altele la Cluj, la Sărmaşu, la Târgu-Mureş şi Reghin.

 


Mi-a fost dat să-l am adesea partener de dialog şi să aflu fapte care m-au cutremurat. Altă dată l-am văzut cum împărţea cărţile sale în toate localurile în care am poposit, ajunsese să-i cunoască opera până şi chelnerii, şi oferea autografe şi vorbe de duh tuturora în stilul său caracteristic. Am cunoscut prin intermediul său o mulţime de somităţi începând de la Adrian Păunescu, George Stanca, Constantin Musteță, la Liviu Turdean, Lazăr Lădariu, academicianul Ioan Jude, Ioan Pastor, senatorul Ioan Nicolaescu, dr. Cornel Podar, profesorul Costel Neacșu și până la solista Paula Seling, soprana Lavinia Bocu, interpretul de folclor Aurelian Preda, sau tânărul cântăreț Emanuel Cîrstea, (care a vut o apariție și în serialul ,,Lecții de viață,,) o voce care promite să ajungă acolo în galaxia de valori a muzicii româneşti. Cu unii am rămas prieteni pe viață. Când i-am comunicat că sunt redactorul şef la revista ,,Reghinul Nostru,, s-a bucurat enorm pentru mine și mi-a dat un interviu care poate așa a fost să fie să îl public la trei ani de la trecerea la cele veșnice a maestrului. Nu știu de ce, pur și simplu, cred că așa a vrut Dumnezeu să fie. A premiat la Galele Ambasador mii de oameni din toate domeniile care fac cinste României și dincolo de bârfe și blamări a realizat un lucru pe care nu a reușit nimeni altcineva să îl facă.

ROMEO 2M

Rămânem astăzi cu zâmbetul și dragostea lui de viață înfrânte de eternitate!

Timpul trece dar amintirile minunate ramân…


În rândurile de mai jos vă prezentăm ultimul interviu cu Romeo Soare în viaţă!

,,Contemporanii mă vor percepe ca pe un om mereu în acțiune, dornic de victorii și iar de victorii,.,

Reporter : Cu ceva timp în urmă, aţi bătut jumătate de secol, trecând maiestos prin porţile larg deschise spre împlinire. Cincizeci de ani de viaţă, domnule Romeo Soare. În jurul dumneavoastră se învârt planetele atâtor preocupări complexe, scriitor, caricaturist, editor, om de afaceri. De unde până unde atâta disponibilitate?

Romeo Soare: Viaţa noastră de zi cu zi, fiind atât de complexă, m-a învăţat să discern, în mare măsură, feţele ei văzute şi nevăzute, accesibile şi inaccesibile, propulsându-mi propria disponibilitate de a mă cunoaşte şi implicit, datorită naturii acestei munci, de a fi cunoscut. Am început ca şi caricaturist, şi mai târziu, în paralel, mi-am descoperit şi vocaţia de scriitor, editor şi om de afaceri, toate aceste preocupări şi aptitudini materializându-se, până în prezent, printr-un număr de aproape 40 de cărţi publicate şi prin editarea a peste zece reviste de anvergură şi circulaţie naţională.

Rep: Şi totuşi unde au fost începuturile?

R.S. : Primii paşi în lumea scrisului i-am făcut la cotidianul ,,Cuvântul Liber,, unde acel colectiv minunat din anii 92-94, existent şi astăzi de altfel, a ajutat, pe lângă propria-mi disponibilitate, la modelarea mea ca om, dar şi ca profesionist într-ale scrisului, fapt pentru care le voi mulţumi întotdeauna, fără rezerve. Cu timpul, analizându-mă retroactiv, pot spune că m-am orientat în două direcţii predilecte. Una ar fi cea a spaţiului concentratian, pe care am încercat să îl developez cititorilor (e vorba, bineînţeles, de punctul meu de vedere) într-un pentagon literar al cărui titlul generic este Mareşalul (Babel, Transplant de caracter, Sedus de Sinceritate, Legiunea Condamnaților, Secretul Fericirii – Volum) şi piesa de teatru ,,Orizonturi Oarbe,, iar a doua directivă ar fi cea satiro-umoristică prin suma cărților de umor și caricaturile publicate până acum ,,Legitimație de caricaturist,, , ,,Zâmbete sponsorizate ,, , ,,Parfum de Provincie,, etc.

Rep: După 1989, a apărut o adevărată literatură a universului concentraționar, Paul Goma propulsând-o, desigur păstrând proporțiile pe orbita Arhipelagului Gulag a lui Alexander Soljeniţân.(Arhipelagul Gulag este o încercare de ,,investigație literară,, pe care a anilor pe care Alexander Soljeniţân i-a petrecut în lagărele groazei,după ce criticase politica lui Stalin pe când era căpitan în armata sovietică). Şi în scrierile dumneavoastră se poate vorbi, după cum ne-aţi spus, despre o asemenea lume aflată în universal concentraţionar.

R.S.: Apropierea mea de această lume, dublu interzisă, nu a fost întâmplătoare, chiar eu am suportând rigorile ei.

Rep: Nu v-ați limitat să transcrieți jurnalier, ca să zic așa oameni și întâmplări?

R.S. : Nu. Şi de ce? Pentru că n-ar fi fost decât o activitate de contabilizare a ştiutelor metode de îngenunchiere a sufletului omenesc, a celui înghesuit într-un articol de cod penal.

Rep. : În toate cărţile pe care le-aţi scris despre universal concentraţionar aţi acordat prezumţia de nevinovăţie speranţei omeneşti. Aşa este?
R.S.: Evident, speranţa nu poate fi încarcerată ca şi gândurile. A fi liber în nelibertate mi se pare aplicabil ideii pe care au supus-o rigorilor alegoriei şi metaforei epice, şi care cred că se va rotunji în curând cu o nouă carte.

Rep: Cărţile acestea, concentraţionare, nu se pot povesti?
R.S. :Nu se pot povesti ca o telenovelă, de pildă, chiar dacă există personaje clar conturate, întâmplări precise. Vorbind despre o lume impură, nu pot impune cititorului absolut nimic. Scrieri ca acestea indiferent de calibrul lor: nuvelă, schiţă, roman nu trebuie să mânuiască cititorul. Ceea ce doresc să demonstrez este că omul a inventat legi punitive pentru a-l obliga să definească libertatea.

Rep. : Pomeniţi de libertate, ei bine, după 1989 mulţi oameni nu ştiu ce să facă cu ea. Ce părere aveţi, domnule Romeo Soare?

R.S. : Inclusă în democraţie, libertatea lesne poate fi pierdută dacă nu i se cunoaşte puterea miraculoasă, dar şi tăişul rece, necruţător.

Rep. : Cum încap în aceeaşi teacă scriitorul, caricaturistul, publicistul, dramaturgul, directorul, ,,Trustului de presă Ambasador,, ?

R.S..: Îmbinate toate aceste preocupări ale mele îmi dau o satisfacţie aparte, revigorându-mi calităţile morale, apropierea şi dragostea faţă de semeni. Îmi place în aceeaşi măsură să scriu poezii, romane, piese de teatru, monografii sau să fac caricatură. Prin toate acestea, alături de familie şi colegii din presă, mă simt împlinit.

Rep.: Care ar fi principalele calităţi ale omului de cultură Romeo Soare?

R.S.: Mărinimia, bunătatea şi toleranţa, dar şi dorinţa de a lupta mereu cu mine însumi, cu viaţa şi de a fi mereu învingător. Ca om de cultură am simţit, de multe ori, bucuria recunoaşterii, dorindu-mi să-i fac și pe alţii să simtă, să guste din această bucurie, prin premiile Ambasador decernate timp de 16 ani. O altă calitate de-a mea este aceea de a strânge la un loc mai multe personalităţi din diferite domenii de activitate, de a acţiona cu perspicacitate în fiecare clipă pe acest drum plin de piedici, dar şi de satisfacţii în calea destinului nostru. Un clasic spunea, inteligen a este capacitatea individului de a se adapta la mediu. Pot să-ţi spun, prietene, că în ceea ce mă priveşte m-am adaptat mereu la un mediu ostil, deţinând, deseori, controlul asupra altor oameni, reuşind să-mi atrag simpatia acestora prin gândire liberă și prin curajul de a-mi susţine părerile.

Rep. : Ce înseamnă umorul pentru dvs.?

R.S. : Datoria de a însenina chipurile celor mulţi, trişti şi însinguraţi.

Rep.: Ce reprezintă pentru scriitorul Romeo Soare cuvântul tipărit?
R.S.: Faptul că exist şi că voi exista prin memoria soldaţilor de plumb a lui Guttenberg, de pe celuloză hârtiei, în memoria generaţiilor ce vor urma.
Rep.: Vă place să naşteţi pe hârtie frumuseţi, spirituale ?

R.S.: Da, și cred că toate aceste naşteri pot să le realizez doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Este atât de minunat să ştii că poţi să daruiesti ceva frumos, durabil, semenilor tăi, fără a le cere nimic în schimb! (și aici mă refer la Muzeul Soarelui, Trustul de Presă Ambasador, Revista, Universul Scriitorilor, etc).
Rep.: Se pare că trăiţi mai mult pentru alţii. Greşesc?

R.S.: Parţial. Am trei copii cu trei neveste. Eu, Cristian Popescu şi Florin Piersic (râde). Copiii mei se iubesc între ei, se întâlnesc. Mi-s dragi cu toţii (Cătălin, Tatiana, Paula). Trăiesc atât pentru mine cât şi pentru alţii, un rol primordial avându-l familia care mi-a fost întotdeauna aproape.
Rep.: Cât din ce ştim noi despre Romeo Soare este fals şi cât este cu adevărat fără ca noi să ştim?
R.S.: Nu ştiu cât sunt din fiecare şi cât este dat să se ştie. Ştiu că am fost şi sunt (şi ştiu bine acest lucru) un personaj controversat, la fel, poate, cum e lumea în care trăim, dar poate că aceasta e frumuseţea vieţii. Să lupţi, să pierzi, să te ridici şi apoi să învingi.

Rep.: La ce lucrează în prezent Romeo Soare?

R.S.: Proiecte sunt multe. Voi tipări în curând trei cărți și am în lucru cinci monografii. Mi se va juca piesa de teatru ,,Orizonturi Oarbe,, de către trupa de amatori ai Casei de Cultură ,,George Enescu,, din Reghin, director Sorina Bloj în regia lui Nicolae Cristache și sper că pe urmă va fi preluat și de Teatrul Național din Târgu-Mureș.
Rep: Cu ce credeţi că va rămâne Romeo Soare în conştiinţa contemporanilor? Cum va fi perceput de viitorime?

R.S.: Contemporanii mă vor percepe ca pe un om mereu în acţiune, dornic de victorii şi iar de victorii. Viitorimea? Ne va socoti pe toţi ca pe “Râsu-Plânsul” ei de fiecare zi.

Rep. : Sunteţi un învingător, domnule Romeo Soare?

R.S.: În fiecare zi sunt învins şi învingător deopotrivă, şi asta graţie faptului, , că “Cineva acolo sus, mă iubeşte” (parafrazând titlul unui film celebru).


Conținutul website-ului www.viselenuautermenlimita.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către ROBERT MATEI sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea materialelor noastre, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing pe adresa de e-mail: roberto_zizi@yahoo.com.


 

About the author

Related Posts

Leave a comment