Visele Nu Au Termen Limita
publicitate
Stiri
O carte în curs de apariție ,,Cine au fost reprezentanții cultului mozaic din Reghin? (Destin și Istorie din Orașul de pe Deal pe Tărâmul Făgăduinței)”

O poză antologică de la 712 ani de la prima atestare documentară a Reghinului realizată din balconul casei “regelui vinurilor” din Reghinul de altădată Grün – Bella un supraviețuitor al Holocaustului care în vara anului 1944 a fost deportat împreună cu…

O poză antologică de la 712 ani de la prima atestare documentară a Reghinului realizată din balconul casei “regelui vinurilor” din Reghinul de altădată Grün – Bella un supraviețuitor al Holocaustului care în vara anului 1944 a fost deportat împreună cu soția Irina și cei doi copii în lagărele naziste din Aushwitz și Kaufering III la Dachau.

 

Reghineanul a avut numărul de deținut pe haină 72046 și a muncit în construcții de căi ferate și la cărat de traverse pentru o fabrică de muniție alături de fiul său Ladislau Grün în vârstă de doar 14 ani. Muncea câte 14 ore pe zi într-un lagăr cu 2000 de suflete în care nu exista crematoriu însă evreii mureau de foame de tifos ori diaree. A supraviețuit miraculos și a fost eliberat împreună cu fiul său de armata americană care i-au dus într-o tabără de refacere lângă Munchen. După trei luni pe 13 septembrie s-au urcat într-un tren spre România pe ruta Praga, Budapesta, Cluj, Târgu-Mureș, Reghin.

 În gara din Cluj după un an de zile de teroare Bella și-a găsit fiica Marta care a scăpat cu viață după ce a fost prizonieră în lagărul Auschwitz-Bikenau și obligată să lucreze într-o spălătorie la curățat latrine unde în final s-a îmbolnăvit și a fost tratată în Lagărul Țiganilor. Când a fost eliberată pe 18 ianuarie 1945 avea 28 de kg și a fost preluată de medici polonezi din cadrul Crucii Roșii, Anul acesta împlinește 94 de ani…

Se cauta evrei din Reghin

 

 


De când am pășit  prima oară în Cimitirul Evreiesc din Reghin mi-am pus o întrebare care m-a obsedat ani la rând. Cine-s oare oamenii îngropaţi acolo?. Mă plimbam printre morminte notându-mi numele  lor de pe pietrele tombale:  Abramovits, Berkovits, Hoffman, Bloom, Karlpelesz, Mordechai, Lazarovits, Weisz, Fogel, Katz, Herscovits, Ringler, Moscovici, Rosenfeld,  Leib, Hirsch, Schwarz, Mendel, Ehlenbogen,  Galamb, Frankel, Goldstein, Neumann,  Winkler,  Meltzer,  Rozenblat,  Halfon, Goldfinger, Weinberger…

Am revenit din nou în cimitir încă odată și încă odată dându-mi silința ca cetățean al Reghinului să înțeleg ce au însemnat ei pentru viaţa orașului de pe deal ? Cu ce s-au ocupat? Unde s-au dus ei şi familiile lor? De ce am rămas fără capitalul lor cultural, de inteligenţă? Unde e istoria lor? Unde sunt banii lor? Ce au avut în comun acești oameni ?

La ultima întrebare știu sigur răspunsul au fost cu toți victime ale Holocaustului în limba română, în ebraică  Hașoa (השואה )și în idișHurben( חורבן), un termen utilizat pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia. 

Azi există o zi de comemorare a Holocaustului care este legată de eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau din Polonia de către trupele sovietice, în după-amiază zilei de 27 ianuarie 1945 şi a fost decisă de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin rezoluţia 60/7 din 1 noiembrie 2005.

În Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului se aduc omagii, se aprind lumânări şi au loc marşuri ale durerii în memoria victimelor Holocaustului.

Sunt gesturi simbolice, cărora li se adaugă Memorialele Holocaustului “Yad Vashem” din Israel, Memorialul Holocaustului din SUA, Memorialul Holocaustului din Berlin sau alte zeci de astfel de instituţii din marile oraşe ale Europei, Statelor Unite ale Americii, Asiei sau din Israel, care ţin vie amintirea victimelor genocidului.

La Reghin nu prea mai există oameni interesați cu adevărat să aducă omagii și să facă marșuri ale durerii în memoria evreilor, care au fost victime ale Holocaustului din contră în 1987 s-a furat din cimitir o placă cu numele celor uciși la Auschwitz-Birkenau în Polonia nazistă și culmea după 30 de ani în 2017 au fost profanate 10 morminte evreiești de câțiva minori ,,fără educație și curaj, care s-au războit cu morții”. 

Eu m-am luptat să scriu o carte în care să fie pomeniți pentru prima oară acești reghineni cu nume și prenume, peste 600 la număr din Reghin și din satele din împrejurimi uciși în Ghetoul din oraș în timpul deportării și în lagărele naziste de exterminare și lagărele de muncă forțată. Acolo au murit nevinovați copii, tineri, femei, bărbați și bătrâni. Azi singurul lucru pe care mi l-aș mai dori este ca toți evreii din Reghin care au fost victime să fie trecuți în ,,Cartea Vieții” și așa ceva să nu se mai întâmple niciodată. 


Fragment din volumul ,,Cine au fost reprezentanții cultului mozaic din Reghin? (Destin și Istorie din Orașul de pe Deal pe Tărâmul Făgăduinței)” scrisă de jurnalistul Matei R. Mihai în curs de apariție

About the author

Related Posts

Leave a comment