Visele Nu Au Termen Limita
publicitate
Istorii regăsite în scrisori prăfuite
Ce mi-a scris acum 16 ani,președintele României, Emil Constantinescu?

Fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu care a fost ales prin vot direct (cu 7 milioane de voturi), pentru un mandat de patru ani, în perioada mandatului sau prezidențial din 1996 – 2000 mi-a scris o scrisoare în 23 ianuarie…

Fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu care a fost ales prin vot direct (cu 7 milioane de voturi), pentru un mandat de patru ani, în perioada mandatului sau prezidențial din 1996 – 2000 mi-a scris o scrisoare în 23 ianuarie 2000. Eu împlineam 18 ani și mesajul său a fost extrem de profund. Atunci nu știam că voi ajunge jurnalist dar m-a impresionat până la lacrimi și mi-a dat de gândit. Era pentru prima oară când cineva îmi dădea importanță chiar dacă aveam doar 18 ani și mă lua în serios. Și nu oricine adică era o scrisoare primită de la președintele României. Un gest frumos și o scrisoare pe care am citit-o de multe ori de atunci și care mi-a dat curaj să fiu ceea ce sunt astăzi. Un jurnalist responsabil și un om muncitor care nu are pe cartea de muncă nici măcar o zi de șomaj și care nu a părăsit România pentru nici o altă țară. Am regăsit-o zilele acestea printre o duzină de acte personale și recitind-o mi-am dat seama că ,,Timpul fiecărui moment are propria sa importanță,,. M-am gândit să o public și poate cine știe aceste cuvinte vor inspira și pe alții într-un fel sau altul să creadă că visele nu au termen limită și că tot ce îți dorești poate deveni realitate. Dacă crezi în tine!


Dragă Mihai (Matei Robert Mihai)

În aceste zile împlinești 18 ani: vârsta majoratului. E un moment simbolic important chiar dacă preocupările și interesele tale sunt, de mai multă vreme, cele ale unui om matur.
Știu că vii spre noi, cei mai în vârstă, cu energie, sensibilitate și nenumărate idei.
Știu că viitorul este pentru tine o provocare plină de întrebări și neliniști.
În aceste rânduri nu vreau să îți dau sfaturi. Poate ar trebui să îți închipui că stăm alături într-un tren, că vorbim și că, la un moment dat, eu voi coborî. Tu, care vei merge mai departe, porți trei șanse pentru viitorul României.
În primul rând, trebuie să ai mereu încredere în tine. Indiferent de locul unde trăiești, indiferent de casa în care ai copilărit, trebuie să ști că porți în tine ceva unic și că, de acum înainte, ai puterea de a face ca glasul tău să fie auzit și respectat.
Apoi, legată de încredere vine responsabilitatea. Fiecare gest și cuvânt al tău va fi important pentru oamenii lângă care trăiești. Responsabilitatea înseamnă, înainte de toate, implicare și acțiune. Oriunde te vei afla, în școală sau la locul tău de muncă, în orașul sau în satul în care locuiești, vei avea, în fiece clipă, șansa și răspunderea de a participa la făurirea propriului tău destin și al destinului nostru comun. România de mâine depinde și de tine.
În sfârșit, am să-ți vorbesc despre curaj. Poate că acum crezi că nu poți schimba nimic în jurul tău, dar jocurile făcute dinainte nu există decât pentru cei slabi, iar țara în care trăim are nevoie mai ales de curajul tău de a spune adevărul și de a lupta pentru el până la capăt.
Privește atent și pășește cu îndrăzneală înainte!
Te felicit pentru anii frumoși pe care-i împlinești și îți urez mult succes în viață!
Emil Constantinescu


Apreciez gestul său chiar și acum după 15 ani și îmi pare rău că Emil Constantinescu este un om foarte discret de când s-a hotărât să nu mai candideze la funcția supremă în stat și de când a părăsit șcena politică. Se știe doar că din 1996 este cadru didactic al Facultății de Geologie a Universității din București.
Dar să nu uităm că în 1996, când CDR a câștigat alegerile locale și parlamentare, sub conducerea lui Emil Constantinescu, Romania s-a angajat într-un larg proces de reformă în economie, justiție și administrație. Președintele Constantinescu a reprezentat țara la principalele reuniuni la vârf care au avut ca rezultate nominalizarea României pe primul loc al celui de al doilea val de extindere a NATO (Madrid, 1997; Washington, 1999), începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană (Helsinki, 1999) și nu în ultimul rând obținerea președinției OSCE pentru anul 2001 și intrarea în troica OSCE începând cu 2000.
Președintele Constantinescu a îndreptat în mod hotărât țara spre intrarea în NATO și UE, a lansat mari proiecte de dezvoltare a infrastructurii „România la Răscruce”, a promovat sistemul de transport al petrolului și gazelor din Asia Centrală în Europa Centrală (conducta Constanța-Trieste). Însă cel mai tare îl apreciez pentru faptul că de aproape 7 ani este membru în Comitetul Director Internațional al Habitat for Humanity, una dintre cele mai mari organizații umanitare din lume, fondată de președintele Jimmy Carter și îl felicit pentru trofeul “Pace prin Cultură și Educație” decernat la Berlin în 19 decembrie 2013 “pentru realizări excepționale obținute de-a lungul întregii vieți”. Aș vrea să văd un asemenea premiu și pe masa altor președinți post-decembriști din România. Nu degeaba Emil Constantinescu este invitat azi să facă parte din juriile care acordă importante premii internaționale precum: premiul european Coudenhove – Kalergi, premiul Lech Walesa, Gdansk, premiul Vaclav Havel pentru Disidență Creativă, Oslo Freedom Forum, Tesla Memorial Price, Global Round Table sau Brusseles.
Matei Robert Mihai

About the author

Related Posts

Leave a comment