Visele Nu Au Termen Limita
publicitate
Interviu
Leon Pop un manager de cursă lungă de la care pot învăța toți care își doresc să pună pe picioare o afacere

Leon Pop este un jurist, care nu mai are nevoie de nicio prezentare și unul din cei mai influenți oameni de afaceri din Reghin, din sfera comerțului de la familia Marinovici până în prezent. Un om fermecător, care a trecut…

Leon Pop este un jurist, care nu mai are nevoie de nicio prezentare și unul din cei mai influenți oameni de afaceri din Reghin, din sfera comerțului de la familia Marinovici până în prezent. Un om fermecător, care a trecut prin toate fazele tranziției din piață românească. Fost consilier juridic al ICSM Reghin, apoi director iar după Revoluția din 1989, a ajuns președinte al Consiliului de Administrație,  și mandatar al S.C. Dacia S.A., marcă veritabilă în domeniul societăților din Reghin, care realizează comerț cu amănuntul, în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, și care din acest an a devenit firmă cu obiect de activitate de închirierea bunurilor imobiliare proprii.

 

Este totodată și un tată împlinit a doi copii, de care este foarte mândru. Fiica sa, Cristina Teodora, este magistarat în cadrul Curții Constituționale a României, iar fiul său, Radu, este administratorul firmei Ara Drinks Import SRL. În acest interviu îi puteți descoperi latura specială, a omului de afaceri Leon Pop care a salvat o instituție cu tradiție din Reghin, de la un faliment sigur în ciuda faptului că nu este băștinaș dar în ciuda faptului că provine de la țară, a ales să dea tot ce-i mai bun în el pentru a demonstra că omul sfințește locul.


Leon Pop este un om de afaceri foarte zgârcit în interviuri, dar care, în ultimii 29 de ani a rămas un om constant om de afaceri, dotat cu un simț practic foarte dezvoltat, tenacitate și o disciplină riguroasă, care se pare că e condiția sine qua-non, a reușitei sale. Vă prezentăm un dialog actual, lucid, consistent și degajat, despre soluții practice de supraviețuire și prosperitate în mediul de business românesc.


PopLeon1VNATL 3

 


Reporter: Cum a ajuns Leon Pop, om de afaceri a fost un vis sau o întâmplare?


Leon Pop: Eu am absolvit Liceul Pedagogic din Târgu-Mureș promoția 1971 după care am fost repartizat ca învățător în satul Socol și apoi la Logig unde ulterior am ajuns și director de școală. Atunci pot să spun că mi-am descoperit prima oară calitățile de lider. În 1976 am participat cu Formația de dansuri din Logig în Polonia la Festivalul Internațional de Folclor de la Zakopane, un oraș în districtul Tatra, Voievodatul Polonia Mică unde am câștigat cu ,,Dansul Leneșului” marele premiu ,,Toporașul de Aur” într-o competiție la care au participat 16 țări. Un trofeu care a însemnat foarte mult pentru ridicare comunei ca prestigiu și care și azi este expus în Biserica Ortodoxă din Logig care poartă hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. În paralel cu cariera de dascăl am dat admitere la Facultatea de Psihologie din Cluj însă din păcate nu am fost admis fiindcă așa erau vremurile. Dar acest eșec nu m-a distrus ci din contră m-a ambiționat să îmi încerc șansa să dau admitere la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca unde am fost admis și am urmat cursurile Facultății de Drept din Cluj-Napoca la fără frecvență. După ce mi-am finalizat studiile universitare am ajuns în Reghin, în 1982, pe funcția de consilier juridic al Intreprinderii Comerciale de Stat Mixtă Reghin care avea atunci circa 600 de salariați. Înainte de 1989 am fost ales director al I.C.S.M. Reghin și la un an după Revoluția din 1989 societatea s-a divizat în două societăți mixte cu capital de Stat : S.C. Dacia S.A. și S.C. Ulpia S.A. cu obiect de activitate de comerț mixt.

Eu am făcut acest ,,divorț” în calitate de director al I.C.S.M.-ului, fiindcă nu aveam o altă soluție la modul în care funcționa economia românească la aceea dată nu mai puteai să operezi cu mănuși chirurgicale, acolo era nevoie de lopată și de târnacop. După separarea celor două firme am rămas director la SC Dacia S.A. și eram 197 de acționari dar a fost un proces foarte greu și lung de metamorfozare până am ajuns la statutul de care ne bucurăm azi fiindcă aveam acțiunile la Fondul Proprietatea de Stat și am fost nevoiți să apelăm la un credit bancar pentru a putea să plătim acțiunile Statului.

Ca o paranteză Fondul Proprietatea de Stat la acea dată ne-a evaluat activele și pasivele societății la suma de circa 3,8 miliarde lei. Dar de unde bani să plătim aceste acțiuni ? Așa că am fost nevoiți să apelăm  la un credit uriaș pe o perioadă de zece ani am plătit rate la bancă și fiindcă nu puteam în fiecare lună să realizăm acea rată am fost nevoiți să apelăm la alte credite să ne punem garanție magazinele să putem să ne plătim creditul.

În anul 1995 ne-am privatizat cu ajutorul celebrei metode MEBO (acronim din engleză pentru Management Employee Buyouts). Pentru cei care nu știu ce înseamnă MEBO este o metodă de privatizare care presupune trecerea mijloacelor de producție ale unității economice care se vrea privatizată, din proprietatea statului în proprietatea muncitorilor, angajaților sau salariaților. După transformarea în societate pe acțiuni, statul oferă muncitorilor dreptul de prioritate pentru cumpărarea acțiunilor, implicit a societății. Prețul acțiunilor este stabilit de stat și nu reflectă valoarea reală, fiind adesea un preț simbolic, uneori acțiunile fiind oferite gratuit, mai ales în cazul privatizării pe bază de cupoane de proprietate. În schimb statul restricționa transferabilitatea titlurilor și impunea condiții pentru menținerea obiectului principal de activitate, limitarea prețului activelor vândute pe o perioadă de câțiva ani, limite la restructurarea personalului și așa mai departe. 

Ne-am privatizat în 1995, la începutul anului, reuşind să obţinem majoritatea de 51,5% din societate capital privat. Atunci au cumpărat aproape 200 de muncitori şi funcţionari, acţiuni la societate. Bineînţeles că în decurs de 24 de ani numărul acționarilor a scăzut din mai multe cauze: în primul rând după cuponiada din anii ’90 foarte mulți și-au vândut acțiunile, alții s-au pensionat din societate și-au schimbat locul de muncă ori sau privatizat. Azi suntem 56 de acționari în cadrul societății Dacia SA și avem circa 50 de angajați dar încet tindem să ajungem o societate cu valori imobiliare.

Untitled 2


Rep.: Privind în urmă, azi cum a fost drumul celor 37 de ani în sfera serviciilor alimentare, alimentare și de închiriere spații imobiliare ?


L.P.: Cu modestie spun că sunt 37 de ani de succes dacă facem o analiză de unde am plecat și unde am ajuns. Am să vă mărturisesc un secret care merită consemnat într-o istorie locală fiindcă de când ne-am privatizat din 1995 și până în 2019, noi nu am avut nici o lună pierderi la societate, nu am fost datori la Stat nici o zi cu nici un leu, nu am întârziat nici o zi termenele de plată față de Administrația Finanțelor Publice.

Noi avem o regulă în firmă, în fiecare zi de 23 a fiecărei luni, mă întâlnesc cu contabilul șef  și analizăm : totalul de venituri și cheltuieli, datorii bugetare, profit și facem analize comparând statisticele din aceeași perioadă a anilor precedenți.  Să identificăm factorii care au dus la creșteri sau descreșteri ăsta e un secret reușita în afaceri. Recunosc că au fost și luni în care nu ne-au ieșit planurile cum ne-am planificat și atunci dacă nu am putut acoperii contribuțiile pe care le datoram Statului, luam bani de acasă ca și privat și plăteam până în fiecare lună datoriile până în data de 24 a lunii. În aceste condiții și noi ca administratori am stat liniștiți că nu vine ANAF-ul să ne “colinde” și să ne pună propriri pe conturi sau executorii judecătorești să ne scoată diferite bunuri la licitație.

 

În 1983 aveam sediul în actuala locație a Judecătoriei Reghin din strada Petru Maior nr. 45, de unde ne-am mutat în 1993 pe strada Mihai Viteazul nr.2 în spațiul nostru. Eu am fost inițiatorul privatizării și am avut satisfacția că am salvat 4 restaurante (Regun, Intim, Rustic și Restaurantul Unirii), magazin de autoservire, electrocasnice și mai multe magazine alimentare. Revoluția din 1989 ne-a prins cu magazinul ,,Big” din strada Strada Mihai Viteazul Nr.11, nefinisat și du-te la București cu traista în băț să cauți bani, să cerșești pe la Ministerul Comerțului să finalizezi construcția și fă rost de mobilier dar până la urmă am reușit cu mari sacrificii în 1991 să dăm în folosință o construcție monumentală pentru acele vremuri.


VNATL

Prima măsură după privatizare a fost ca în toate spațiile comerciale să renunțăm la vechiul sistem de încălzire de cartier care era la comun fiindcă se învățaseră toate Asociațiile de Proprietari să ne bage consumul cel mai mare la comerț că spuneau că acolo sunt bani. Așa că ne-au obligat să ne instalăm centrale termice proprii fiindcă altfel ajungeam la faliment dar asta a însemnat investiții enorme și sacrificii enorme.  Am deschis primele două magazine economat și ne chinuiam să păstrăm prețurile cât mai mici pentru pensionari dar nu am fost subvenționați de nimeni și până la urmă a trebuit să renunțăm fiindcă după doi ani s-au desființat toate economaturile din țară. După Legea Revendicării nu am avut foarte multe revendicări. Singura clădire cu care ne-am judecat a fost restaurantul Regun fiindcă aveam acolo investiții foarte mari realizate de noi față de fosta făbricuță de spirt și locuința care a aparținut pe vremuri familiei Farkas. Până la urmă moștenitorii proprietarului, Farkas Albert, a cărui imobil a fost naționalizat prin Decretul 92/1950, când au văzut care este situația au optat pentru despăgubiri bănești din partea Statului.

După ce s-au descurcat ițele și s-au clarificat lucrurile odată pentru totdeauna în toamna anului 2007 am început extinderea și renovarea restaurantului Regun, o investiție ce s-a ridicat la peste 4 miliarde de lei din care 1 miliard și jumătate au fost investiți numai în amenajarea terasei de vară. Azi restaurantul împreună cu crama se întinde pe o suprafață totală a unității cu terasa și cele trei grădini de var ajung la 1 hectar. Imobilul face parte din clădirile declarate centru istoric cu valoare de patrimoniu a municipiului, drept pentru care arhitectul care s-a ocupat de extinderea restaurantului și reabilitarea clădirii a păstrat elementele din vechea arhitectură a tâmplăriei și a fațadei clădirii. Momentan restaurantul are o capacitate de 300 de persoane fără terasa de vară. Am amenajat o sală de conferințe, am păstrat celebra teracotă din incinta clădirii ca obiect de patrimoniu, am amenajat grupurile sanitare la standardele Uniunii Europene, am recondiționat tâmplăria, am schimbat pardoseala și avem încălzire centrală cu recondensarea aerului.  

VNATL 3


Rep.: La început întrevedeați succesul de acum?


L.P.: Nu aveam cum să prevăd schimbările care au urmat în societatea românească din 1989 până în 2019 dar știam că având funcția de director trebuie să fac tot ce îmi stă în putință să nu îmi dezamăgesc salariații care m-au ales să îi reprezint și m-am dedicat exclusiv activității de comerț.


Rep.: La ce capitol consideraţi că S.C. DACIA S.A. şi-a câştigat supremaţia în raport cu concurenţa?


L.P.: Dacă discutăm despre transformarea societății în valori imobiliare nu avem concurență.  Suntem foarte atenți să nu intrăm în zona gri a regulilor de concurență, nu punem interdicții în schimb avem clauze contractuale, sau dacă sunt necesare o serie de investiții în anumite spații potențialilor chiriași, ce investiții necesită spațiul pentru a fi mai ofertant pentru clienți dar bineînțeles că apoi costurile se amortizează din prețul chiriei negociate.


Rep.: Prezentați-mi serviciile de la A la Z serviciile, pe care le poate pune la dispoziție firma S.C. Dacia S.A. 


L.P.:  Din 1995 până în anul 2000 am avut magazinele proprii de textile, de încălțăminte, alimentare, electrocasnice și așa mai departe fiindcă însă odată cu apariția supermarketurilor și în Reghin care se puteau juca cu prețurile la produse și nu puteam ține piept la o asemenea tip de concurență. Așa că am implementat o strategie nouă. Am închis magazinele și fiindcă aveam spații comerciale cu vad bun au început să ne caute o serie de potențiali chiriași care ofereau garanții foarte serioase. După ce am stabilit chiriile pentru noii chiriași  am constatat că veniturile realizate în urma închirierilor depășeau încasările care le în perioada în care funcționam cu magazinele noastre. Așa că în primă fază așa 40% din activitatea noastră am convertit-o din comerț în servicii de închiriere cu spații comerciale. De ce am acceptat această transformare? În primul rând pentru că noi nu facem contracte cu firme serioase și pe termen lung. Pentru că de exemplu un  punct de lucru bancar când deschide un sediu face investiții serioase pentru a putea deschide iar contractele noastre stipulează că toate investițiile realizate în mijloace fixe la expirarea contractului rămân proprietarului.  De exemplu Banca Transilvania care este la noi în chirie a realizat investiții de 160.000 de euro, care după ce ne expiră contractul ne rămân nouă. 


FVC_2773-2FVC_2786-2


Azi avem spații închiriate la patru sedii de bănci, un spital, un depozit de bături alcoolice, un complex en-gros, o farmacie, firmă de pompe-funebre, firmă care prestează servicii în domeniul instalațiilor de gaz termice și sanitare, și câteva magazine. Momentan suntem la un procent de aproape 100% pe segmentul de închirieri. De curând am dat și cafe-restaurantul Intim în chirie și noi dorim încet să devenim o societate 100% cu obiect de activitate în domeniul valorilor imobiliare.

În Cartierul Iernuțeni avem laboratorul de patiserie cofetărie ”Dacia” unde pe lângă o sortimentație de torturi care mai de care mai trendy s-a păstrat și tradiția preparării prăjiturilor de casă. Avem un personal format din 15 anagajați și în comparație cu alții așa ziși producători de prăjituri noi ne diferențiem prin faptul că noi nu cumpărăm blaturile și cremele gata făcute, din care rezultă prăjiturile.


VNALTL 5

Noi lucrăm doar cu produse naturale. Achiziționăm ouă de pe Valea Gurghiului și folosim circa 2000 de ouă zilnic, făina și frișca naturală le cumpărăm de la producători autohtoni. Dovada că produsele noastre se caută se reflectă și în faptul că pe lângă cele trei locații proprii în care ne comercializăm produsele (Cofetăria Dacia, Cofetăria Unrii și Cofetăria Ghiocelul) marfa noastră se mai vinde în alte 29 de unități din Reghin iar în weekend, la 40 de unități, din municipiu și Valea Mureșului. Cele mai cerute prăjituri realizate în laboratorul ”Dacia” sunt: Diplomat, Ecler, Ora 12, Cremeș franțuzesc, Tiramisu, Carpați, Albinița, Doboș sau Ișler până la cele mai sofisticate torturi la comandă pentru clienții noștri.

Cea mai recentă investiție este în fosta locație a ”Intimului Mic” pe care am transformat-o într-o sală de conferințe cu o capacitate de 60 de locuri cu videoproiector care o închiriem pentru diverse evenimente și cărora le oferim și servicii de alimentație publică în funcție de eveniment.


VNATL 7

Mai avem o clădire pe strada Ion Creangă unde a fost sediul ”ICRA” unde încă ne mai gândim ce destinație să îi dăm.


Rep.: Cum vă pot găsi cei care vor să beneficieze de serviciile dumnevoastră?


L.P.: În primul rând putem fi găsiți cel mai simplu la sediul nostru din Reghin, pe Str. Mihai Viteazu nr. 11, la etaj, unde avem program zilnic, de Luni până Vineri, de la 8.00 la 16.00, sau la numerele de telefon: 0265-512-492 și 0756-055-331. Totodată putem fi găsiți și la sediul Cofetăriei Ghiocelul din Strada Petru Maior Nr. 47 ori la numerele de telefon: 0265-512-464 sau 0265-521-320 și unde se pot face comenzi pentru produsele noastre de cofetărie sau rezervări pentru sala de restaurant pentru nunți, majorate, conferințe, lansări de produse sau parastase și înmormântări.

 


Rep.: Sunteți un om bine cotat din mai multe puncte de vedere, atât la capitolul moral, cât și cel financiar, juristul, Leon Pop  a primit oferte de a intra în politică?


L.P.: Da bineînțeles că am fost curtat nu o singură dată de lideri de la mai multe partide dar i-am refuzat de fiecare dată elegant. Eu ca și profil psihologic sunt pentru social-democrație și cred că trebuie ajutată și clasa de jos și cred în dezvoltarea puternică a clasei mijlocii dar nu am nici o adeziune la nici o formațiune politică. În schimb în campaniile electorale având foarte multe spații comerciale în centrul Reghinului nu am făcut discriminări politice și le-am oferit șansa fiecărui partid care a avut candidați să își lipească afișele electorale pe vitrinele imobilelor ce aparțin Societății Comerciale Dacia S.A.


Rep.: Care au fost cele mai frumoase lucruri pe care le-ați învățat de la tatăl dumneavoastră?


L.P.: Am învățat de la tatăl meu un lucru care nu l-am uitat niciodată: Să faci bani și să ai succes trebuie să muncești. Mi-a innoculat cultul muncii pentru că și noi am fost oameni săraci și nu mi-a fost ușor dar am muncit foarte mult.


Rep: Dacă aţi avea puteri supreme pentru scurt timp, care ar fi primele trei schimbări radicale pe care le-ai aplica în Reghin?


L.P.: În primul rând, apa care vine pe conductă e foarte scumpă pentru reghineni ? de ce? pentru că s-a făcut o suprastructură care nu era necesară și nu spun mai multe. În al doilea rând aş construi o hală agroindustrială puternică în centrul municipiului fiindcă avem spații. Fostul cinematograf de vară de lângă sediul sucursalei OTP Bank din centrul municipiului, este lăsat în paragină unde producătorii locali ar putea să își vândă produsele decent nu pe la colțuri de stradă. A treia schimbare radicală care aș face-o aș transforma fostul Cinematograf ,,Patria” într-un Centru Cultural cu sală de cinematograf modernă, sală de spectacole, de conferințe și o galerie de artă în care toți artiștii plastici locali să își poată expune lucrările. 


Rep.: Dați-mi trei motive pentru care credeți în Dumnezeu


L.P.: În primul rând, trebuie să vă fac o mărturisire :Tatăl meu a fost cantor în Biserica Greco-Catolică din Lunca Tecii, și apoi în Biserica Ortodoxă din sat timp de 70 de ani, și de mic copil, în fiecare sâmbătă și duminică mă ducea cu el, la biserică, și mi-a amprentat de mic credința în Divinitate. Așa că, la mine nu a mai fost nevoie de revelații, sau alte experiențe care să mă marcheze într-un fel sau altul, și care să îmi de-a motive să cred în Dumnezeu. Eu cred în Dumnezeu de când mă știu, și de când conștientizez că nimic nu este întâmplător în viață. Am toate motivele să cred în EL și nicio  scuză să nu îl slăvesc.


VNATL 10


viselenuautermenlimita.ro

About the author

Related Posts

Leave a comment