Visele Nu Au Termen Limita
publicitate
Interviu
Klaus Werner Neugeboren ,,Autoritățiile comuniste au încercat să mă facă informator și am așteptat 18 ani să îmi elibereze pașaportul, pentru a emigra în Germania”

  Preotul pensionar Klaus Werner Neugeboren, actualmente stabilit în Elveția fost slujitor la amvonul Bisericii Evanghelice din Reghin în anii 70, a fost prezent la Sărbătoarea Mai fest a sasilor din Reghin, din acest an. Un om de aleasă ținută…

 

Preotul pensionar Klaus Werner Neugeboren, actualmente stabilit în Elveția fost slujitor la amvonul Bisericii Evanghelice din Reghin în anii 70, a fost prezent la Sărbătoarea Mai fest a sasilor din Reghin, din acest an. Un om de aleasă ținută morală și profesională, la care sinceritatea şi curajul au fost profunde şi nu drămuite în funcţie de conjunctură, interese meschine ori frică și când a trăit în comunism și în democrație. Preotul din Elveția împreună cu preotul evanghelic Johann Zey din Reghin au oficiat slujba religioasă în fața a câtorva sute de credincioși și invitați în limbile germană și română. După progaramul artistic, organizat la Pădurea Rotundă, preotul elvețian a acordat un interviu în exclusivitate, pentru viselenuautermenlimita.ro. 

VNATL MAIFEST REGHIN2019

 


Reporter: Bună ziua și bine v-am regăsit domnule părinte din nou la Sărbătoarea Maifest de la Reghin. În primul rând  am să vă rog  să vă prezentați cititorilor site-ului viselenuautermenlimita.ro 


K.W.N.: Mă numesc Klaus Werner Neugeboren, sunt născut în Sibiu, dar tatăl meu, Rudolf Neugeboren era născut în Reghin. Mai târziu am ajuns să slujesc ca preot și eu în Reghin așa că aici mă simt ca acasă.  


Rep.: Cum a ajuns Klaus Werner Neugeboren preot în Reghin ? care au fost cele mai importante amintiri cu care ați rămas?


K.W.N.: Eu am fost timp de 10 ani preot în Reciu, comuna Gărbova din județul Alba și apoi, în 1976 am ajuns în Reghin. Pe vremea aceea aveam circa 700 de enoriași șași în oraș, în condițiile în care azi sunt vreo 600 în tot Ținutul Reghinului. Eu m-am bucurat că bunicul meu, Wilhelm Neugeboren a lăsat urme aici fiindcă era un thinichigiu renumit și a fost angajat de comunitatea săsească să pună cupru pe acoperișul bisericii și pe turnul cu înălţimea de 47 de metri. Asta se întâmpla  în urmă cu peste 90 de ani, când au avut loc cele mai mari lucrări de restaurare a bisericii sub conducerea arhitectului Gustav Müller. Dar și în perioada în perioada în care am fost eu preot am realizat restaurarea în interior al lăcașului de cult plus cele două geamuri care despart interiorul bisericii de intararea laterală din aripa dreapta a bisericii  a fost ideea mea.

În anul 1979 tatăl meu, sora mea și nepotul meu au emigrat în Germania, iar după un an am plecat și eu cu familia. Imaginați-vă că am așteptat 18 ani ca să primesc pașaportul, și să plec din România. Aveam 18 ani când am înaintat actele autorităților, care mi-au dat un răspuns favorabil abia după 18 ani, așa că am plecat din România la 36 de ani.   

 

În Germania am ajuns în Ausburg, unde nu am putut muncii ca preot, fiindcă exista o înțelegere între Episcopul nostru de la Sibiu, cu Episcopul din Germania, ca timp de 3 ani să nu fim angajați ca preoți, pentru a nu încuraja etnicii sași din Republica Socialistă România să părăsească țara. Așa că am muncit ca personal auxiliar o scurtă perioadă, dar această decizie s-a dovedit un eșec, pentru că ajunseseră oricum să părăsescă Româmnia circa 10.000 de sași, anual.


Rep.: Care a fost principalul motiv pentru care ați plecat din Republica Socialistă România?


Portrait_Neugeboren_KlausK.W.N.: În primul rând am plecat pentru a le oferii copiilor mei un viitor, și nu am greșit.  Azi fiul meu cel mai mare, Kristof Klaus Neugeboren este arhitect, Angelika este contabil, și mezina familiei Betina născută în anul 1975 este în Elveția și practică prevenția dentară, o profesie care în România nu există.


Rep.: Care este statutul dumneavoastră oficial, azi, în Elveția?  


K.W.N.:  Azi sunt de 9 ani pensionar. Dar în 1980 după ce am ajuns cu acte în regulă în străinătate Inspectoratul Forțelor de Muncă din Germania mi-a oferit o slujbă, ca asistent social la o instituție catolică, până în anul 1982, când am fost ales preot într-o comună cu 7.000 de locuitori,  timp de 12 ani, și apoi am mai muncit alți 16 ani la o altă parohie din comuna Beinwil am See până când m-am pensionat. Acum mai fac doar supliniri și locuiesc în orașul Aarau din Elveția.


Rep.: Cât timp ați locuit în Reghin, în perioada comunistă a încercat Securitatea să vă racoleze ca informator?


K.W.N.: Da, au încercat foarte mult să mă racoleze ca informator. Am primit ordinul de la Biserica noastră, să scriem note informative despre vizitele care le primeam din RFG și RDG. Eu nu am fost de acord cu această practică, dar mi-am dat seama imediat că am o portiță de scăpare, fiindcă dacă cei care te vizitau îți erau rude, atunci nu trebuia să consemnezi acele vizite. Așa că eu de atunci ,,am avut numai rude în vizită” și sunt mândru că nu am scris nicio notă informativă despre semenii mei. În 1978 am plătit pentru asta, fiindcă am fost plecat într-o vizită în Germania, cu un autoturism Dacia, și atunci am avut probleme foarte mari, fiindcă mi s-a stricat mașina și până am reușit să o repar și să mă întorc, au trecut șase săptămâni. Iar când m-am întors în România și în Reghin, Biserica mi-a tăiat alocația de Stat a copiilor, și în orice caz mi-a fost foarte greu.


Rep.: Deci nu aveți niciun regret că ați plecat din România de atunci?


K.W.N.: Nu, cu siguranță.


Rep.: Cum regăsiți Reghinul de azi?


K.W.N.: Găsesc un oraș modern, total schimbat, față de cel din 1980 care înflorește de la an la an. Mă bucur de fiecare dată când revin în orașul viorilor, fiindcă reîntâlnesc vechi prieteni și cunoștințe, și am speranța că ce s-a început între cetățenii din Reghin, înfrățirea cu orașele din Germania, prietenia și tot ce înseamnă buna conviețuire să continue sub aceleași auspicii.  


Rep.: Ce părere aveți despre preotul evanghelic Johann Zey?


K.W.N.: Este un om valoros al comunității, și un preot devotat profesiei sale. Am să vă spun o coincidență legată de preotul Johann Zey. Din discuțiile avute cu el, am descoperit că s-a născut la Gârbova în aceeași perioadă în care soțIa mea era asistentă medicală acolo iar un unchi de-al actualului preot care era tâmplar acolo confecționa sicrie pentru parohia din Reciu, unde eu am fost preot timp de 10 ani. Eu îi urez preotului Johann Zey mult succes în activitate să aibă putere ca și până acum să reprezinte cu aceeași cinste și onoare mica comunitate săsească ca aceasta să poată supraviețui cu ajutorul vostru, al tuturora.


Rep.: Cu ce gânduri plecați din Reghin ?


K.W.N.: Plec cu gânduri bune, pentru că aici se mai păstrează tradiția Mai Festului din Reghinul Săsesc de altădată, și voi revenii cu aceași dragoste aici, în luna iulie, când îl voi înlocui pe preotul Johann Zey, pe perioada concediului său, timp de aproape trei săptămâni. 

FVC_3350

LOGO 2019

 

About the author

Related Posts

Leave a comment