Visele Nu Au Termen Limita
publicitate
Cine au fost reghinenii care au livrat vite în 1945 în Rusia pentru Convenția de Armistițiu?

E bine cunoscut faptul că în Monitorul Oficial nr. 219 din 22 septembrie 1944 s-a publicat Convenția de Armistițiu între Guvernul Român, pe de o parte, și Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statele Unite ale Americii, pe de altă…

E bine cunoscut faptul că în Monitorul Oficial nr. 219 din 22 septembrie 1944 s-a publicat Convenția de Armistițiu între Guvernul Român, pe de o parte, și Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statele Unite ale Americii, pe de altă parte. În urmă cu 75 de ani Guvernul și Înaltul Comandament al României, recunoștea înfrângerea României în războiul împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii și celorlalte Națiuni Unite, și accepta condițiunile Armistițiului prezentate de către Guvernele susmenționatelor trei Puteri Aliate, lucrând în interesele tuturor Națiunilor Unite.


Pe baza celor de mai sus, reprezentanții Guvernului și Înaltului Comandament Român, Ministru de Stat și Ministru de Justitie L. Pătrășcanu, Ministru Subsecretar de Stat al Afacerilor Interne, Adjutant al Majestății Sale Regelui României, General D. Dămăceanu, Principele B. Știrbey și d-l G. Popp, având depline puteri, pe de o parte, — și reprezentantul Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), Mareșal al Uniunii Sovietice R. Ya. Malinowski, deplin împuternicit pentru aceasta de către Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii, lucrând în interesul tuturor Națiunilor Unite, pe de altă parte, au semnat 20 de condiți.
Una dintre condiții suna cam așa : Pierderile pricinuite Uniunii Sovietice prin operațiunile militare și prin ocuparea de către România a teritoriului sovietic vor fi despăgubite de către România față de Uniunea Sovietică, însă, luând în considerare că România nu numai că s-a retras din război, dar a și declarat război și în fapt duce război contra Germaniei și Ungariei, Părțile sunt de acord ca compensațiile pentru pierderile menționate să nu fie plătite în întregime de România, ci numai în parte, și anume în suma de 300 milioane dolari ai Statelor Unite, plătibili în curs de 6 ani, în mărfuri (produse petrolifere, cereale, materiale lemnoase, vase maritime și fluviale, diverse mașini etc.)”.
Așa a ajuns și Transilvania de Nord și Reghinul să intre sub incidența condiților de Armistițiu motiv pentru care jurnalistul Matei Robert Mihai prezintă în exclusivitate un Proces Verbal încheiat la Reghin la 1 iunie 1945 în mandatul primarului Melinte Căpruceanu cu proprietari de vite care au livrat 40 de capete pentru îndeplinirea condițiilor de Armistițiu aflat în cadrul Arhivelor Judcețene Mureș în Fondul Primăriei Reghin Nr. 3303/1945.


PROCES – VERBAL

Dresat azi 1 iunie 1945 în sala mare de ședință a primăriei orașului Reghin,
Prezenți : Dl. Tărnăveanu Alexandru secretar, Macarie Ioan șeful serviciului economic,
În baza ordinului Nr. 187/1945 a Prefecturei Județului Mureș cu privire la livrarea (alor) 40 Buc. vite pentru îndeplinirea condițiunilor, de Armistițiu, fiind chemată adunare generală, a tuturor proprietarilor, de vite din orașul Reghin.
Se constată că 90% din proprietari sunt prezenți așa că adunarea a fost în stare de hotărâre.
Secretarul deschizând ședința expunând obiectul adunării, s-a procedat la alegerea unui comitet compus din 14 membrii și anume: Hugel Francisc, Szigeti Mihail, Repolczki Emil, Menyhart Alexandru, Dr. Pataki Mihai, Moica Grigore, Cseh Francisc, Schwab Frederic, Farkas Vasile, Kovacs Vasile, Kis Iosif, Morariu Mihăilă, Grama Simion și Hintea Gheorghe.
După alegerea comitetului adunarea generală în unanimitate a hotărât ca toți locuitorii orașului comercianți, meseriași, proprietari, să contribuie la despăgubirea proprietarilor care livrează vite.
Diferența dintre prețul plătit de stat și în prețul zilei să fie încasată de la locuitori și despăgubiți proprietarii cari au dat vite.

Comitetul ales a hotărât ca următorii proprietari de vite să prezinte vitele în ziua de 3 iunie orele 7 dimineața în oborul de vite și anume:
Macarie Ioan 1 buc, Dr. Ioan Popescu (fost primar al Reghinului în perioada 1924-1940) – 1 buc, Macarie Augustin – 1 buc, Grama Simion – 1 buc, Borotea Ioan – 1 buc, Lung Teodor – 1 buc, Lupu Alexandru – 1 buc, Szanto Ioan – 2 buc, (menționând că acesta având 2 boi de vânzare a fost cu ei la târg a hotărât adunarea să îi cumpere din acest motiv, a fost impus cu 2), Sălăgeanu Ioan – 2 buc, Palko Iuliu – 2 buc, Bod Vasile – 2 buc, Szabo Maier – 2 buc. , Pop Ludovic – 1 buc. , Csizmadia Ioan – 1 buc, Ceușan Alexandru – 1 buc, Rethi Alexandru – 1 buc, Kos Ioan – 1 buc, Stiplacsek Ana – 1 buc., Szabo Pavel – 1 buc, Bereckzki Iosif – 1 buc., Palko Ștefan – 1 buc., Kelemen N – 1 buc., (menționând că Kelemen s-ar fi reîntors din refugiu cu doi boi și doi bivoli și pe acest motiv a fost impus cu 1 bucată deși e om sărac), Wermescher Frederich – 1buc., Magyaroși Vasile – 1 buc., Farkas Albert 1 buc., Schwab Friedrich – 1 buc., Kovacs Vasile – 1 buc., Szabo Ștefan 1 buc., domicilat pe Calea Traian 6, menționând că numitul a declarat că îi este de vânzare.


DCMS

Secretar Șeful Servicului Ec.
Alexandru Târnăveanu Ioan Macarie

377867_239015012832324_634162143_n

Erau vremuri, grele bovinele din Reghin, erau livrate în contul articolului 12 din Convenţia de Armistiţiu la fel ca în toate localitățile din țară. Vitele strânse din judeţul Mureș urmau să aibă cel puţin 340 kg în viu, vârsta sub şapte ani şi glandele de lapte sănătoase. Taurii pentru reproducţie urmau să aibă în medie 380 kg şi cel mult şase ani, iar boii nu puteau să fie mai uşori de 370 kg3. Greutatea indicată de specialiştii sovietici era însă greu de îndeplinit în condiţiile unei secete prelungite. Autorităţile au urmărit cu rigurozitate maximă modul în care cetăţenii executau obligaţiile impuse de Moscova. Orice persoană care întârzia predarea cotelor era urmărită în justiţie pentru sabotaj.

About the author

Related Posts

Leave a comment