Visele Nu Au Termen Limita
publicitate
Albumul cu poze rare
Albumul cu poze rare 1 – Adrian Păunescu

Remember Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, România, astăzi în Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București)  Era într-o zi de vineri, 24 octombrie 2008, seara în care maestrul a fost nominalizat și premiat la secțiunea…

Remember

Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, România, astăzi în Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București) 

Era într-o zi de vineri, 24 octombrie 2008, seara în care maestrul a fost nominalizat și premiat la secțiunea ,,Cetățeni de Onoare ai Culturii,, în cadrul Premiilor ,,Ambasador,, ediția XV-a și a câștigat premiul special ,,Soarele de Aur,, decernat de Revista Universul Scriitorilor. (Un medalion din aur  de 7 grame, decernat anual unui singur scriitor din România). Adrian Păunescu a ales Târgu-Mureșul, cu toate că pentru aceiași zi de vineri exista o invitație la Craiova, la Academia ,,Mihai Eminescu,,. A plâns și  a fost extrem de emoționat, a luat cuvântul și a electrizat invitații ca în vremea Cenaclului ,,Flacăra,,. După ce momentul a fost aplaudat îndelung de cei peste 126 de premiații ai galei, aceștia i-au cântat ,,La mulți ani!,,. A luat din nou cuvântul Adrian Păunescu care a fost scurt,  recitând propria și cutremurătoarea poezie manifest-îndemn la veghe activă , ,,Apel de cărturar,, apoi a continuat să recite din Blaga și Eminescu cu o putere extraordinară. 

adrian-paunescu-si-robert-matei

A fost o personalitate complexă cu toate blamările care i se aduc de unii critici literari anonimi, nimeni nu îi mai calcă pe urme. Geniile nu se nasc în fiecare an. Trebuie să-i respectăm memoria. Așa cum spunea și cântăreața de folk Magdalena Pușkaș la moartea poetului național ,,Cu toate că foarte multă lume a cârcotit, și încă mai cârcotește, se va vedea în timp că cenaclul a fost cea mai mare mișcare din acea perioadă în Europa, nu exista un loc în care zeci de mii de oameni cântau. Cum a fost și la spectacolul cu numărul 1000 al cenaclului, la Galați, unde 55 de mii de oameni au cântat ,,Rugă pentru părinți,, cu lumânările în mână. Poezia lui e cea mai mare moștenire pe care o lasă,,. 

         Cele 60 de volume de poezie ale lui Adrian Păunescu, însumând peste 300.000 de versuri, depășesc cea mai întinsă epopee a lumii, Mahabharata (215.000 de versuri), realitate lirică fără asemănare, nu numai în istoria literaturii române, ci și în literatura universală, creează impresia / certitudinea că ne aflăm în fața unei impresionante uzine de poezie, a cărei „producție”, potrivit concepției păunesciene despre misiunea poetului / înseamnă „armonie în sălbăticie”: Că omenirea-i un ciudat amestec / De violență și de duioșie, / Răget de leu în ou de ciocârlie, / Dar toată lumea trebuie să știe / Că nu-i poetul animal domestic, / Ci armonie în sălbăticie. Poetul trebuie să fie în stare de orice sacrificiu, pentru Patria sa, pentru semenii săi, să-și uimească mesianic poporul prin biruințele sale: Dacă mi-aș da pentru gloria țării o mână, / Poate chiar mâna dreaptă cu care scriu, / Poate numai atunci v-ar fi limpede într-un târziu / Cine sunt și ce-nsemn în cultura română. /

About the author

Related Posts

Leave a comment