Visele Nu Au Termen Limita
publicitate
Special
Acum 209 ani au avut loc ultimele condamnări la moarte prin decapitare la Reghinul Săsesc

În urmă cu 209 ani a avut loc în Reghinul Săsesc ultima condamnare la moarte prin decapitare din istoria orașului, după ce Tribunalul a condamnat o mamă și un fiul la moarte pentru ,,omor de soț și de tată”. Se…


În urmă cu 209 ani a avut loc în Reghinul Săsesc ultima condamnare la moarte prin decapitare din istoria orașului, după ce Tribunalul a condamnat o mamă și un fiul la moarte pentru ,,omor de soț și de tată”. Se întâmpla pe vremea când urbea era condusă de primarul Josif Reissinger și Reghinul chiar dacă era o comună și încă nu devenise oraș liber regesc, avea dreptul de a ucide. 


Întâmplarea a fost relatată de memorialistul Johann Birthler născut la Reghin în 1781, fierar de meserie dar care datorită capacităților sale intelectuale native a ajuns pe rând ușier la magistrat, controlor la cazanele de țuică, îngrijitor al lenjeriei de pat pentru militari, inspector al comunelor Birk și Rodnotfaja și în cele din urmă chiar senator al orașului. Simțind înclinații spre scris, și-a așternut pe hârtie amintirile sale din anii 1781-1848 și care chiar dacă au ars prin focul din 1-2 noiembrie 1848 cu toată averea mobiliară, casă și cârciumă, pus de revoluția ungară în Reghin, memorialistul a rescris din nou o parte din cele mai importante întâmplări din istoria Reghinului la care a fost martor și le-a publicat în ziarul german din Bistrița: Bistrizer Deutsche Zeitung, cu titlul: SächsischRegen vor 100 Jahren – ,,Reghinul Săsesc acum 100 de ani”.  

 

Calău ReghinÎn 1809 Johann Birthler scrie că fusese numit de publicul local în funcția de Kontribuțion-Exaktor, funcție care consta în ridicarea contribuției de la cetățeni și predarea banilor la perceptor. ,,…De câtva timp s-a stabilit la Reghin un brutar pe nume Jakob Heisch care locuia în chirie, într-o casă din ulița Urban. Cu el locuia în aceaiași casă neavasta lui, fiul său care era pantofar și nora lui. Într-o dimineață bătrânul a dispărut. După multe căutări i se găsește cadavrul într-o fântână din ulița Urban. Din cercetare rezultă că mama și fiul ei l-au sugrumat pe bătrân și au aruncat cadavrul în fântână ajutați de noră și de tâmplarul Schmetau. Tribunalul a condamnat mama și fiul la moarte prin decapitare, nora și tâmplarul Schmetau la 10 ani în casa de corecție din Szamos-Ujvar (Gherla). Prin confirmare supremă,sentința a fost executată la 29 ianuarie 1809. Într-o miercurea dimineața toți cetățenii apți pentru serviciul militar au fost înarmați cu puști, au făcut un cerc în fața primăriei (municipalității) și au luat delicvenții în mijlocul lor. Predicatorul Theil i-a însoțit în calitate de duhovnic. În timpul mersului spre eșafod s-a cântat un cântec ce se cuvenea ocaziei și de a cărui versuri îmi amintesc: ,,Ora bate, noi mergem; La locul execuției clătinându-ne; Aude Isus implorarea noastră; Hai, întărește-ne inima și mintea”.


           Memorialistul continuă întâmplarea macabră care azi pare desprinsă din filme horror și nici într-un caz una petrecută în municipiul nostru ,,Ajunși la locul de osândă din Reghin, aproape de strada Dedradului, răufăcătorii au fost închiși într-un cerc și predați călăului Grancia. Acesta i-a legat femeii bătrâne mâinile și ochii, a lăsat-o să închenunchieze și a decapitat-o doar prin a doua lovitură. Apoi a urmat fiul care era descurajat și tremura de spaimă. Corpurile neînsuflețite au fost expuse la vedere pe roată și înmormântate doar după 24 de ore, act cu care spectacolul a luat sfârșit”.


A consemnat Matei Robert Mihai 

 

About the author

Related Posts

Leave a comment