Visele Nu Au Termen Limita
publicitate
Necrolog - Comemorări
Alexandru Ceușianu de 50 de ani la Țărmul Veșniciei !

Pe 17 ianuarie 2020, s-au împlinit 50 de ani de la moartea Dr. Alexandru Ceușianu (1898-1970) – jr. avocat, politician, dramaturg, publicist, secretar al ASTREI Reghin, regizor de teatru, traducător și profesor. Pentru că din păcate foarte mulți reghineni nu…

Pe 17 ianuarie 2020, s-au împlinit 50 de ani de la moartea Dr. Alexandru Ceușianu (1898-1970) – jr. avocat, politician, dramaturg, publicist, secretar al ASTREI Reghin, regizor de teatru, traducător și profesor. Pentru că din păcate foarte mulți reghineni nu știu nici astăzi cine a fost acest om mi-am propus să scriu o carte despre despre grandoarea epică și lirică îmbinată în formidabilul său talent de a scrie și despre viața și problemele care i-au marcat existența. Azi  vă propun însă un articol ,,In Memoriam” menit să îi  familiarizeze pe cei interesați de istoria locală și de elitele de altădată ale orașului care au pus o cărămidă la dezvoltarea comunității și care prin educația și inteligența lor au adus-plus valoare Reghinului și României. 

Privind retrospectiv, în lumina celor cinci decenii ce s-au scurs de la moartea lui Alexandru Ceușianu, mi-am propus să rememorez în linii mari întreaga sa operă și faptele sale subsumate măreței cauze de propășire socială și culturală a poporului român. Pentru că scrierile sale au respect pentru istorie și adevăr, vorbesc despre datoria de a aparține pământului în care te-ai născut și nu în ultimul rând au trăirile, emoţiile, aspirațiile și noblețea moraliștilor umaniști care  îi  îndeamnă pe oameni să trăiască frumos și să se bucure de viețile lor cred că ar trebui să facem mai mult pentru recuprarea memoriei celui care a fost Alexandru Ceușianu, un exponent al inteligenței cuvântului scris atât de necunoscut pentru generația de azi dar totuși încă viu în spiritele generației de ieri care l-a cunoscut, care i-au citit opera și i-au perceput valoarea și măiestria talentului.


Untitled 1

Oare cum și-a închipuit că îl vom descoperi noi cei care nu eram născuți la vremea când el trăgea cortina acestei lumi, nu știu, dar știu că, de fiecare dată când trebuie să scriu sau să vorbesc despre o personalitate de talia Dr.-ului Alexandru Ceușianu, dau un examen greu, neștiind cum să pot să arăt în cuvinte simple, adevărate, consecvența admirației pe care i-o port și pe care îl socotesc un om care și-a înțeles perfect misiunea: profesională culturală și spirituală pentru care s-a născut pe acest pământ.

 

Spun asta, pentru că ani la rând am căutat cu multă scrupulozitate, împins de zelul de a ști adevărul, tot ce a scris, tot ce s-a scris despre Dr. Alexandru Ceușianu și tot ce nu s-a scris despre acestă mare personalitate datorită politicii promovate de regimul comunist, de a nega rolul acestei elite în plan politic și cultural în consolidarea și propășirea României din perioada interbelică.

 

Am descoperit că era pedant, manierat și de o cuceritoare eleganță fiind favoritul saloanelor nu doar reghinene ci chiar și clujene. Jovialitatea boemă care-l caracteriza îi atrăgea prietenia neprecupețită a celor ce-l cunoșteau. Alexandru Ceușianu era impunător cu o privire de o surprinzătoare energie, ce punea îndată stăpânire pe publicul cu care intra  în contact la diversele sindrofii la care era invitat. Era un poliglot desăvârșit care vorbea engleză, germană, franceză, italiană, maghiară, rusă și limba română la perfecție și care putea vorbi de la egal la egal cu somităţi din domeniul criticii literare, politicii, istoriei, muzicii, psihologiei şi antropologiei.

 

După o cercetare detaliată a genealogiilor alcătuite pentru familia Ceușianu pe baza documentelor edite şi inedite am descoperit date incredibile cu privire la strămoşii avocatului reghinean care a avut în generațiile anterioare, o serie de preoți, militari de carieră, profesori, medici dar și însemnați oameni de cultură. Dintre aceștia amintesc doar câteva nume cu rezonanță istorică și culturală precum Aga Lecca căpitanul albanez angajat de Mihai Viteazul în Bătălia de la Șelimbăr și presupusul cumnat al Domnitorului, profesorul Nicola Nicolau, de care se leagă și prima carte despre cel mai curajos împărat al francezilor scrisă pentru elevii vremii, intitulată “Napoleon Bonaparte, ce este și ce a fost” și tipărită la Buda, în 1815, Iacob Mureșanu directorul ,,Gazetei Transilvaniei”, scriitor și membru de onoare al Academiei Române sau Andrei Bârseanu, președintele ASTREI și cunoscut ca autor al imnului „Pe al nostru steag e scris unire”. Cu toate că Alexandru Ceușianu era extrem de conștient cine sunt strămoșii săi și ce rude importante avea prin alianțe matrimoniale niciodată nu și-a glorificat public propria particularitate pentru a-i umilii pe alți intelectuali contemporani cu el.

 

S-a născut în Reghinul Săsesc în familia medicului Alexandru Ceușianu originar din Ceuașul de Câmpie și a Mariei Nicolau din Brașov. A absolvit clasele primare la Gimnaziul Săsesc și apoi și-a continuat studiile la Liceul Teoretic din Blaj, după care a plecat la studii în străinătate la Modlling în Austria unde a absolvit Academia Militară ca șef de promoție. A participat în Primul Război  în Armata Austro-Ungară cu Regimentul Cezaro-Crăiesc de Transmisiuni pe frontul italian de unde s-a întors pe jos acasă dar decorat cu gradul de locotenent-major pentru faptele sale de vitejie pe câmpul de luptă.

 

În anul 1919 și a început studiul științelor juridice la București la Facultatea de Drept unde și-a luat licența în anul 1920 și la scurt timp a devenit președintele  ,,Societății tinerimei române din Reghin și jur”. Doi ani mai târziu a obținut Titlul de Doctor în drept  la Cluj în cadrul Universității ,,Regele Ferdinand” iar un an mai târziu devenea președinte al ,,Societății culturale a meseriașilor români din Reghin” și membru în conducerea Despărțământului Reghin al ASTREI alături de Dr. Eugen Nicoară și ec. Gheorghe Maior.

În 1924 și-a deschis primul cabinet de avocatură în oraș și a pledat în foarte multe cazuri din Ținutul Reghinului, Târgu-Mureș, Cluj, Sibiu și chiar București. Cel mai celebru caz al său rămâne procesul intentat firmei Walter S. Critschlov din Statele Unite ale Americii în 1930 prin care cerea pentru clientul său daune morale în valoare de peste 180.000 de dolari pentru nerespectarea unui contract de exclusivitate de vânzare a unui produs pe piața din România.

 

În anul 1928 este ales consilier local din partea Partidului Național Român, după fuziunea cu Partidul Național Țărănesc a fost ales membru în comitetul de conducere județean și președinte al Organizației P.N.Ț. Reghin și la alegerile parlamentare din 12 decembrie 1928 a fost ales deputat în Parlamentul Românii și desemnat membru al Comisiei parlamentare de politică externă în perioada 1929-1931.

 

În paralel a înființat Școala de Ucenici din Reghin unde a predat obiectele de cultură generală, la sediul Asociației Meseriașilor Români din Reghin a inițiat celebrele conferințe dedicate ,,Începuturilor istorice a neamului Românesc” și apoi a participat la șezătorile literare a scriitorilor ardeleni la care a fost descoperit în  1934 de viitorul academician Zaharia Stancu și care l-a inclus în “Antalogia poeților tineri”  publicată la București sub egida Fundației pentru Literatură și Artă ,,Regele Carol al II-lea”. 

 

În 1935 Alexandru Ceușianu a demisionat din Partidul Național Țărănesc și a intrat în Frontul Românesc. Formațiunea s-a creat prin desprinderea de Partidul Național-Țărănesc a unui grup de politicieni conduși de Alexandru Vaida-Voievod, (unchiul soției sale) care fusese președinte al acestui partid și îl reprezentase de trei ori ca președinte al Consiliului de Miniștri. Partidul era organizat pe baze ierarhice clare, conducătorii acestuia fiind confirmați de președinte, în fața căruia răspundeau. Printre politicienii care au aderat la noua formațiune politică s-a numărat pe lângă reghineanul Alexandru Ceușianu și o serie de foști miniștri din Ardeal, precum, Voicu Nițescu, Sever Dan, Emil Hațiegnu, Aurel Vlad, Iuliu Moldovan, V.V. Tilea și Mihail Șerban.

 

În același an Alexandru Ceușianu a atins apogeul carierei sale ca scriitor după ce publicat o carte de referinţă pentru istoria Reghinului și a Ardealului de Nord : ”Vremuri de Osândă – Revoluţia din 1848/49 din perspectiva unui orășel ardelenesc”, care a fost publicată și în Revista “Țara Bârsei”, din Brașov.

 

În paralel publică în cele mai în vogă publicații din Ardeal și din țară și în antologii o mulțime de versuri, articole de politică externă, editoriale, poeme dramatice, nuvele, povestiri și chiar un roman de război intitulat ,,Cremene” și care deși a rămas în istoria  ” începuturilor literare mureșene” din păcate este și azi rarisim și foarte puțin cunoscut. Acest roman unic în bibliografia  lui Alexandru Ceușianu ca și activitatea literară a scriitorului reghinean era una ivită în primul rând din resimțirea sentimentului datoriei de a fi animator cultural pentru a contribui la procesul emancipării românilor care au cunoscut opresiunea în Ardeal.

 

Însă Alexandru Ceușianu a dezbătut de-a lungul anilor multe probleme stringente din epocă în paginile ziarelor cu care a colaborat a făcut analize reale ale societății în care a trăit și a făcut multe previziuni pe termen lung care s-au adeverit ulterior. Pentru Alexandru Ceușianu redactorul de ziar era fundamental să existe indivizi autonomi din punct de vedere intelectual, profesional și moral în România și a militat mult pentru meritocrația în funcții publice și eliminarea elementelor nepregătite și corupte din politică administrație și justiție.

 

Eu consider că și-a făcut debutul în publicistica politică adevărată după ce a început să scrie  în revista ,,Societatea de mâine” din Cluj condusă de profesorul și ziaristul Ion Clopoțel, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”.

 

Cel mai impresionant articol de presă politică scris de Alexandru Ceușianu într-o gazată de prestigiu rămâne fără doar și poate în opinia mea ,,Interviewul lui Mussolini” (publicat în revista bilunară ,,Societatea de mâine” nr. 7/8, din 15 aprilie – 1 mai 1928) unde reghineanul dovedește că era un expert nu doar în politica internă ci și un fin observat al geopoliticii externe și al problemelor sociale și economice din epocă printr-un text pertinent de înaltă ținută profesională, scris pe marginea interviului acordat de Mussolini lordului englez, Rothermere patronul tabloidului Daily Mail.

Cea mai valoroasă scriere de economie politică a parlamentarului Alexandru Ceușianu este ., Etatizarea producţiei și mijlocul de schimb” pe care a publicat-o în 1933 la Brașov. Ideea fundamentală pe care o promova reghineanul era socializarea producției și a mijloacelor de producție capitaliste, ca mijloc de a se pune capăt crizelor economice și șomajului.

 

Cel mai celebru poem dramatic în versuri al scriitorului Alexandru Ceușianu rămâne în opinia mea piesa de teatru  „Craiul Munţilor”, a cărui premieră a avut loc la Teatrul Național din Cluj pe 12 noiembrie 1937, piesă în care rolul lui Avram Iancu a fost interpretat magistral de actorul Iosif Vanciu, care a reuşit să dea viaţă întregii drame din sufletul eroului cu deznodământul fatal care i-a zguduit pe toţi: nebunia.

Poate a fost cea mai frumoasă zi din viața artistică a scriitorului Alexandru Ceușianu când la finalul piesei, lancu, lucid, ridicându-se până la sublim, spunea: Pot să visez de libertate sfântă, De vremuri noi, cu mult mai fericite,De ţara cu hotarele ‘ntregite…. Eu fiu-s decât simbolul pătimirii, lancu, Vestitorul desrobirii… presa vremii scria că piesa a stors aplauze care nu mai conteniau. “Autorul a fost de repetate ori chemat Ia rampă, dându-i-se o satisfacţie binemeritată şi, în acelaşi timp, un puternic stimulent pentru perseverare pe drumul apucat. Capabilitatea şi-a dovedit-o, încrederea şi-a cucerit-o, de-acum drumul… spre culmi, îi este deschis”.

Alexandru Ceușianu a continuat să predea limbi străine și instrucție civică la Școala Țărănească din Reghin  înființată la inițiativa dr. Eugen Nicoară.  Iar in plan politică Alexandru Ceușianu și-a jucat ultima carte, după ce regele Carol al II-lea a hotărât să constituie, la data de 16 decembrie 1938, Frontul Renașterii Naționale (F.R.N.) „unica organizație politică în stat”, și a decretat că „orice altă activitate politică decât acea a F.R.N. fiind socotită clandestină, iar autorii pedepsiți”.

Avocatul reghinean a candidat la categoria Ocupațiuni Intelectuale unde pentru cele 8 locuri au participat la scrutin 13 candidați. Din județul Mureș s-au înscris în cursa electorală Dr. Aurel Baciu, avocat în Târgu-Mureș și Dr. Alexandru Ceușianu, avocat și publicist în Reghin dar a câștigat un mandat de deputat Aurel Baciu, care cu cele 6.901 voturi s-a situat pe prima poziție fiindcă între timp avocatul reghinean a fost mobilizat ca ofițer în zona de Vest în timpul celui de al Doilea Război Mondial și nu a putut să facă nici măcar o zi de campanie electorală.


 

În anul 1940 după cedarea Ardealului de Nord, Ungariei avocatul a părăsit Reghinul și s-a refugiat cu familia la Sibiu fiindcă altfel ar fi fost ucis la comandă politică de noua conducere a orașului.  În plin război la nici 43 de ani Alexandru Ceușianu devenea unul dintre colaboratorii de bază ai revistei literare ,,Luceafărul” o publicație lunară de literatură, artă și cultură generală al cărei comitet de redacție era compus din somități de prim rang a culturii române: Lucian Blaga, Victor Papilian, D.D. Roșca, Olimpiu Boitoș sau Grigore Popa. Articolul  ce m-a impresionat cel mai mult scris de Alexandru Ceușianu în paginile acestei reviste se intitula  ,,Mistica destinului” și a fost publicat în numărul 3 al revistei  ”Luceafărul” din luna iunie a anului 1941 și care dezvăluia cititorilor săi o altă latură mai puțin cunoscută a avocatului legată de destin, văzută prin prisma zodiilor și astrologiei, a istoriei și  a înțelepciunii populare. 


Tot la Sibiu a mai scris  Alexandru Ceușianu în 1943  o piesă de teatru antologică intitulată ,,Iobagii”, poem dramatic în versuri la care a lucrat foarte mulți ani și care a fost jucată la Teatrul Naţional din Bucureşti, în perioada 1943-1945. Piesa  era o operă consacrată Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan. Alexandru Ceușianu credea cu toată ființa sa că Ursu Nicola zis Horea, a fost o mare personalitate care a emanat o forță sufletească neobișnuită nu numai la țărani dar și în cele mai ridicate pături ale societății și că a fost portretul ideal al iobagului român care nu a putut fi nici cumpărat nici făcut să se îndoiască de dreptatea cauzei sale și de mijloacele care le-a folosit pentru realizarea Răscoalei de la 1784.

 

În 1946 s-a reîntors acasă la Reghin, unde a scris piesa de teatru, ”Soacra cu trei nurori”,  o comedie în patru acte, care a fost jucată la indicațiile sale regizorale de ,,Teatrul Muncitoresc din Reghin” în 1947,  a colaborat şi a scris articole literare şi politice, poezii şi proză în publicațiile vremii. Piesa se pare că ar fi fost bine primită de critică și propusă mai multor teatre din țară de către Alexandru Ceușianu dar după Naționalizarea din 1948 acesta a fost considerat chiabur și dușman de clasă. Totodată numele său a apărut pe lista neagră a autorilor interziși așa că nici un teatru nu s-a încumetat să i mai pună vreo piesă de teatru în scenă.

 

În 1948 în dosarul deschis pe numele său informatorii care îl supravegheau îl acuzau că „a comentat duşmănos realizările regimului democrat-popular din ţară, precum şi o serie de evenimente interne şi internaţionale”. În anul 1949 a fost scos din propria casă cu familia, confiscată averea și mutat cu domiciliu forțat într-o casă cu mai mulți chiriași unde a fost obligat să trăiască în condiții inumane până în 16 august 1952 când a fost arestat de Securitate și întemnițat în mai multe pușcării comuniste ca deținut politic. Deși nu i s-a găsit nicio o vină reală pentru a fi judecat a primit o condamnare fictivă de 5 ani cu executare.

 

După ce a fost eliberat din pușcărie fostul avocat a mai trăit 15 ani la Sibiu într-un anonimat sumbru unde s-a stins din viață pe 17 ianuarie 1970. Alexandru Ceușianu a fost înmormântat la cererea sa ”acasă” în cripta familiei Ceușianu. Trupul neînsuflețit al bătrânului avocat, scriitor, traducător și parlamentar a fost transportat la Reghin și așezat pe un catafalc în incinta Bisericii ortodoxe (fostă greco-catolică) din strada Nicolae Bălcescu unde reghinenii care l-au apreciat și stimat au putut să  își i-a rămas bun de la el. A fost înmormântat de un sobor format din cinci preoți plus că la ceremonia funerară a luat parte și Alexandru Todea episcop în clandestinitate, preotul care a fost ani la rând duhovnicul familiei Ceușianu. Și-au luat rămas bun de la Alexandru Ceușianu și bătrânii săi prieteni: Dr. Eugen Nicoară, Gheorghe Maior și Dr. Ioan Popescu și mulți dintre foștii săi elevi de la Școala de Meserii din Reghin.

 

O serie de lucrări au rămas în manuscris, la moartea celui care a fost pe acest pământ Alexandru Ceușianu dintre acestea amintim poemul dramatic, ”Vâlvătaia”, (în prima variantă, ”Iobagii”), închinat răscoalei din 1874, ”Horea”, ”Iulia”, sau, ”Încrederea” și alte poeme care așteaptă și azi lumina tiparului.  Tipic românesc din păcate, Reghinul i-a recunoscut valoarea și măreția acestui fiu al orașului…..la mulți ani după ce a părăsit această lume…

 

 

Prin Hotărârea de Consiliul Local nr. 37/1998 din 18 decembrie 1998 în mandatul primarului Marian Traian, i s-a conferit titlul de “Cetăţean de Onoare” post-mortem, al municipiului Reghin, dr. Alexandru Ceușianu,  *(la 100 de ani de la naștere și 28 de ani de trecerea la cele veșnice) pentru merite deosebite pe tărâm cultural, politic și în calitate de apărăror al Legii.

 

alexandru-ceusianu

 

 

La data de 23 mai 2003 conducerea Școlii Generale Nr. 2 Reghin, cu adeziunea colectivului didactic și al organelor locale, ca semn de recunoștință și aleasă prețuire față de cel care a fost, este și va rămâne Alexandru Ceușianu – personalitate marcantă a Reghinului, pentru activitatea strălucită ca avocat, om politic, scriitor, publicist, animator cultural și apărător al intereselor vitale ale neamului românesc, a hotărât ca unitatea școlară să poarte  numele Gimnaziul „Alexandru Ceuşianu” și care și-a schimbat ulterior titulatura în Școala Gimnazială ,,Alexandru Ceușianu”.

A cosemnat Matei R. Mihai 

About the author

Related Posts

Leave a comment