Visele Nu Au Termen Limita
publicitate
Editorial
,,Mistica destinului” !

Un articol intitulat ,,Mistica destinului” scris de Dr. Alexandru Ceuşianu în numărul 3 al revistei  ”Luceafărul” din luna iunie a anului 1941 ne dezvăluie și o altă latură mai puțin cunoscută a avocatului legată de destin, văzută prin prisma zodiilor…

Un articol intitulat ,,Mistica destinului” scris de Dr. Alexandru Ceuşianu în numărul 3 al revistei  ”Luceafărul” din luna iunie a anului 1941 ne dezvăluie și o altă latură mai puțin cunoscută a avocatului legată de destin, văzută prin prisma zodiilor și astrologiei, a istoriei și  înțelepciunii populare.  O minte strălucită și un cavaler în toate manifestările vieții care a lăsat în urma sa o operă superbă. Scrierile lui Alexandru Ceușianu au noblețea  unui moralist umanist care  îi  îndeamnă pe oameni să trăiască frumos și să se bucure de viețile lor… 


MISTICA DESTINULUI


,,Imaginaţia umană se lasă uşor ispitită de întâmplări şi caută să încadreze mersul evenimentelor în tiparele unor rânduieli fataliste. Cutare ţinut e predestinat convulsiunilor intestinale ; cutare războiu a devenit o necesitate ineluctabilă; cutare om a trebuit să apară. De ce?

Gama argumentelor este inepuizabilă. Arsenalul cunoştinţelor acumulate în toate domeniile, oferă material suficient pentru tălmăcirea tuturor fenomenelor. Destinul poate figura tot atât de bine într’un tratat de ştiinţă, ca şi într’o carte de astrologie. Filosofia a dat definiţii pretenţioase a ceea ce trebue să înţelegem sub fatalitate şi nici înţelepciunea populară n’a dezarmat în faţa zodiilor, şi a întărit cu convingere dogma „istoriei care se repetă”.

În adevăr linia evolutivă a întâmplărilor, ce se manifestă de cele mai multe ori contrar aşteptărilor omeneşti, nu este decât o spiraloidă, ce revine la matcă. Ai crede că materialitatea faptelor — cu aparenţă de regularitate — este efluviul unei forţe imanente, suprapusă logicei umane.

„Şi-atunci am întrebat tăriile, Destinul,

Cu ce făclie ştie să-i îndrume

Pe muritorii ‘mpresuraţi de beznă?

Şi mi-a răspuns: „Cu oarba raţiune”.

 

Sunt versurile — vechi de aproape o mie de ani — ale celebrului poet persian Omar Khayam. Nu e cazul să se inziste prea mult asupra unei noţiuni cu totul poetice, totuşi forţa aceasta bizară îşi afirmă prezenţa de-a-lungul istoriei, cu o ciudată perseverenţă. Vechii egipteni au întruchipat-o, acu-s patru mii de ani, printr’un monument de proporţii uriaşe : Sfinxul. Un cap de piatră, cu privirea goală întoarsă spre zorii soarelui. Cea dintâi rază de dimineaţă poleieşte buza zimbitoâre, nemişcată, implacabilă. Sfinxul a devenit un simbol al fatalităţii, şi pământul, pe care a fost durat, şi-a păstrat de-a-lungul veacurilor umbra de mister ce se învecinează cu miracolul.

Spre acest tărâm mistic al Egipetului bat talazurile omenirii, ori de câte ori apare crainicul vreunei chemări universale. Paşii tuturor marilor cuceritori s’au îndreptat — sub impulsul unui determinism inexorabil — în spre această parte a lumii ; drumul tuturor iluminaţilor s’a abătut prin pustiurile deşertului, parcă la picioarele sfinxului s’ar afla ideea salvatoare pentru omenire.

Aici, în leagănul celei mai vechi culturi pământeşti, s’a plămădit pentru întâiaşi dată concepţia dominaţiunii mondiale — cu dublul aspect : religios şi politic. Un singur Dumnezeu peste univers şi fiul acestuia, domnitor peste lumea întreagă. Faraonul Echnaton — întemeietor de religie —care a domnit prin anul 1370 a. Chr., a lăsat mărturie despre aceasta imnul înveşnicit pe tăbliţele găsite la Tell-el-Amara.

„Tu eşti în inima mea

Şi nimeni altul nu te cunoaşte

Decât fiul tău, Echn-aton.

        Tu m’ai făcut părtaşul gândurilor

Şi puterii tale.

Lumea este în mâna ta,

Aşa după cum ai creat-o”.

Nu e oare semnificativ că, peste scurt timp, s’a ivit figura legendară a lui Moise (cuvântul meşu-moşu derivă din străvechiul grai egiptean şi înseamnă fiu), descălecând din Egipet, cu noua sa religie despre Jehova : Dumnezeul unic şi a toate’stăpânitor ? In fine adevăratul mesia (meşua — tot cu înţelesul vechi de fiu) care revine în Egipet, înainte de a-şi propovădui învăţătura mântuitoare, fiind dus de duhul în pustie, ca să se ispitească de diavolul, şi, scrie sf. Scriptură, „diavolul îl duse într’un munte foarte înalt şi-i arătă toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi-i zise Lui : Acestea toate ţi le voi da ţie, de cazi înaintea mea şi mi te ‘nchini”.

 

Iată ispita ideii imperialiste, cum nu se poate mai clasic exprimată.

„L’amo dell’antico avversaro, a sé, vi tira”.

 

Undiţa potrivnicului de veacuri, vă atrage la sine — zice Dante în „La Divina Commedia”, şi ‘n realitate sorbul măririlor lumeşti duce prin faţa Sfinxului.

Pe Alexandru cel Mare îl vedem înfruntând deserturile Egipetului, mai înainte de a-şi constitui imperiul, cu adevărat mondial. Cezar n’a fost poate nici când în mai mare primejdie decât în timpul cât a petrecut pe sol egiptean, dar în timpul acestei şederi — zice Mommsen — s’a consolidat ideea imperialistă în opinia publică romană cu neaşteptată putere.

Urmaşul său Octavian August îşi dobândeşte imperiul, după lupta delà Actium, in faţa malurilor egiptene, fiindcă destinul i-a îndrumat paşii într’acolo. Şi Shakespeare îl face pe Octavian August să exclame în piesa „Antoniu şi Cleopatra” :

„Let determined things to destiny

Hold unbewaill’d their way”

Lasă lucrurile ursite de destin

Să-şi urmeze calea, fără regret.

In fine ce ‘ntâmplare mai extraordinară ar putea fi oare menţionată, ca expediţia marelui Napoleon în Egipet? Fără niciun motiv justificat — şi împotriva celei mai elementare logici —se vede silit să lupte în faţa piramidelor, sub zimbetul sfinxului enigmă. „Patruzeci de secole privesc asupra voastră”, strigă el soldaţilor în cumpăna celor mai grele clipe şi biruind, iată că i se deschide drumul spre dominaţia lumii.

Marii creatori au exaltat întotdeauna misticismul meleagurilor egiptene :„De-aci începe drumul”, zice Peer Gynt în piesa lui Henric Ibsen, privind spre statuia uriaşă a lui Memnon:

„Aici aştept să cânte uriaşul în zorii zilei

Apoi prânzesc; apoi mă sui în vârful piramidei.”

E aceeaşi misterioasă pulsaţie a istoriei, care se repetă îngemănată cu irezistibila atracţie, care face din sfinxul egiptean un simbol al destinului, valabil pentru toate vremurile.

Nouile evenimente par să confirme acest capriciu al ursitoarelor. Gigantica desfăşurare de forţe s’a epuizat pe toate fronturile, în aer, pe pământ, pe apă şi sub apă. Furia prăpădului a cosit vieţi şi avuturi în lung şi latul Europei, Şi nicăiri n’au căzut până acuma zarurile sorţii intr’un chip hotăritor. De astă dată cleştele strategiei germane s’a înfipt din două direcţii — din spre Cirenaica şi din spre Balcani — în coastele fremătânde ale Egipetului. Se pare că, în butul tuturor afirmaţiilor contrare, aici se dă lupta decisivă pentru afirmarea unei dominaţiuni mondiale noui, lucru ce este cu atât mai convingător când vedem pregătirile grăbite ale Statelor Unite să-şi afirme prezenţa în această regiune, prin trimiterea flotei comerciale în Marea Roşie.

Cancelarul Hitler nu s’a gândit poate nicicând la eventualitatea unei incursiuni armate în Africa de Nord, înlănţuirea evenimentelor 1-a constrâns însă să-şi arunce spada în cumpăna Sfinxului.

 

„Nun schwillt’s und wächst und rollt und überzieht

Der Wüsten Strecke widerlich Gebiet…

Da wagt mein Geist sich selbst zu überfliegen,

Hier möcht ich kämpfen, dies möcht ich besiegen”.

N’o spune altcineva decât „Faust”-ul lui Goethe, către Mefistofel:

„Acu se ridică, creşte, se rostogoleşte şi se revarsă

Peste ţinutul desgustător al pustietăţilor …

Aici cutează spiritul meu să se depăşească pe sine însuşi,

Aici aş vrea să lupt, şi-aci aş vrea să biruesc”.

 

În plină desfăşurare a evenimentelor, e prematur să se anticipeze asupra destinului, care-şi urmează cursul independent de raţionamentele subiective ale oamenilor. Sfinxul, acest mare ispititor al fanteziei umane, a intrat însă din nou în scenă şi verdictul ce se va desprinde de pe buzele sale de piatră, va fi poate faptul cel mai spectaculos ce-1 va fi văzut vreodată lumea”.

Dr. Alexandru Ceușianu 

 

About the author

Related Posts

Leave a comment